Preot Ioan Istrati
Vă zic una să muriți de râs.
Când mă duc la ai mei la Neamț, totdeauna merg pe la mănăstirile locului să mă închin, mai ales la Maica Domnului făcătoare de minuni de la Neamț, la care plângeam să reușesc la seminar, care m-a privegheat de atunci în fiecare zi.
La un schit frumos, intru incognito, mă închin la Ιcoane, pun un pomelnic pe mai multă vreme.
Un preot călugăr mă recunoaște. Mă îmbrățișează, apoi insistă să merg la masă. Era chiar prânzul. Eu: nu îndrăznesc… să refuz 🙂 .
Acolo, stăteam mai într-o parte, nu voiam să mă bag în față. Un părinte bătrân, foarte glumeț și simpatic, care nu vede bine, îmi zice:
– Părinte, vino aici că-i borșul mai gros.
Zâmbesc. Mă întreabă:
– Mata de unde vii?
– Păi, eu sunt din Târgu Neamț de loc, sunt preot în Constanța.
– Cum ti cheamă? zice bătrânul.
– Istrati.
– Ehei, eu nu știu decât unu Istrati care era profesor de muzică la Seminar.
Eu:
– Îi tatăl meu.
Preotul tânăr care mă invitase:
– E profesor la facultate și e viral pe Facebook.
Bătrânul:
– A, fesbuc…. ăștia cu telefoanele, în loc să pună fesul în cap, îl țin pe-o bucă.
Izbucnesc în râs.
– Cum adică viral, continuă Părintele, așa ca un covid, ca o râie ceva?
– Nu, zice preotul tânăr, adică are multe mii de oameni care citesc. Scrie teologie, predici.
– Ahaa, mata, zice bătrânelul, când scrii ceva, deodată se aud două coruri de urlete. Unu de draci, ofticați că oamenii află cum să scape de ei, celălalt de preoți, care au ciudă pe matale.
Mi-au dat lacrimile de râs. Ce minune de bătrân.
