În general orice cuvânt care nu contribuie la împlinirea nevoii pe care o avem în Domnul este deșert.
Dar primejdia vorbirii deșarte este mult mai mare, pentru că, chiar dacă ceea ce s-a spus este bun, dar nu contribuie la întărirea credinței, cel care a vorbit nu numai că nu este scutit de primejdie din cauza cuvântului bun, dar și întristează pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, fiindcă cuvântul n-a fost ziditor.
Căci aceasta ne-a învățat cu înțelepciune Apostolul, spunând: „Nicio vorbă putredă să nu iasă din gura voastră, ci numai dacă este vreunul bun pentru întărirea credinței, ca să aducă folos ascultătorilor” și a adăugat aceasta: „Și să nu întristați pe Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, întru Care ați fost pecetluiți”. Dar cât este de mare răul de a întrista pe Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, mai este nevoie să spun?
Extras din Regulile mici ale Sfântului Vasilie cel Mare (Întrebarea nr. 23).
