Preot Alexandru Lungu
Copiii vin pur și simplu, uneori fără eforturi, alteori după îndelungi rugăciuni și lacrimi, lăsându-se așteptați ani de zile, fără să poți să îi alegi din nici un punct de vedere.
Nu există opțiuni prestabilite, opțiuni din fabrică, culoarea ochilor, a părului, înălțimea, greutatea și nici inteligența. Sunt copii înzestrați, dar sunt și mulți care vor fi nevoiți să muncească dublu pentru a reuși în viață.
Sunt momente când îți vine să le pui luna la picioare, dar sunt și clipe când îți storc ultima picătură de vigoare și simți că vei claca.
Vin zile când nu îi recunoști, pare că tot ce ai construit și ai zidit la temelia educației se prăbușește într-o secundă.
Dar cea mai mare provocare este boala, durerile care se rostogolesc peste unele familii și viața pare în acele momente nedreaptă și plină de durere.
Nu mai există zile fără provocări din momentul în care devii părinte, poate nici nu ar fi de folos. Nu există butonul de pauză, nu poți știi cum va fi mâine de cu seara.
Este un carusel de emoții viața de părinte, sunt zile înnourate cu furtuni și vijelii. Dar acele clipe când răsare soarele îți reîncărcă bateria încât să o iei de la capăt încă odată și încă o dată, de fiecare dată.
Dacă vrei să devii părinte nu trebuie să aștepți calea ușoară, ci să îmbrățișezi greul și binele laolaltă, căci totul este îmbrăcat într-un mister. Dar nimic din lumea asta nu te face să simți mai mult că trăiești, decât atunci când devii mama sau tata pentru un ghemotoc.
