Preot Ioan Bădiliță
Când eram profesor la seminar, obișnuiam să repet fiecărei generații, aproape ca o mantră: Nu faceți seminarul teologic doar de dragul de a termina o școală și de a mai avea o hârtie lucioasă în dosarul pentru facultate.
Dați-vă toată silința să ajungeți preoți. În ciuda a ceea ce vedeți și auziți prin media, lumea are nevoie de preoți buni, așa cum pământul uscat are nevoie de ploiță curată. Așa cum pruncii au nevoie de laptele și ochii mamei. E cale lungă până acolo, dar cu răbdare, rugăciune și studiu, veți reuși negreșit. Răbdare, ca să vă puteți crește frumos. Rugăciune, ca să vă îndrăgostiți de Hristos și de liturghie. Studiu, pentru ca mintea să-și deschidă larg aripile. Da, să iubiți cartea. Renunțați la un pantof mai scump, și cumpărați-vă Patericul. Și omiliile la Matei. Cumpărați-vă câte un volum din Filocalie, din bănuțul vostru, în fiecare lună. Într-un an, veți avea toată colecția. Credeți-mă, le veți citi și prețui mult mai mult decât atunci când le primiți de pomană. Luați cu asalt librăriile și anticariatele. Plecați-vă fruntea, cât mai des, pe mânuța Cuvioasei Parascheva.
Să nu aveți așteptări financiare din preoție. Din momentul în care îmbraci reverenda, ești tot numai bucurie, dăruire, slujire, foc. Nicidecum un prestator profesionist de servicii religioase. Vă spun ca la niște frați mai mici: nu va îngădui Dumnezeu să muriți de foame. Niciodată! Ori de câte ori veți trece pragul unei băbuțe, nu o să vă lase să plecați fără o sacoșă cu pere sau cu nuci. Și asta nu e vreun plocon. E modul ei de a-ți mulțumi fiindcă i-ai binecuvântat bojdeuca, i-ai mângâiat căruntețea și i l-ai pus pe Hristos în palmele crăpate și-n inima flămândă după cer. Ca în Schindler’s List, în scena finală, când cei izbăviți de la moarte, au scos unui frate măseaua de aur din gură, au topit-o și au făurit un inel pe care l-au dăruit lui Oskar, salvatorul lor.
Da, să știți că oamenii vă vor iubi mult, dacă vor vedea în voi un suflet prietenos, o inimă caldă, un păstor care-și mână oițele cu fluierul gingășiei divine, iar nu cu bâta.
Când m-a hirotonit episcopul, mi-a șoptit la ureche un cuvânt care va merge cu mine în mormânt și pe care vi-l spun și vouă: să fii curat! Preotul e oglinda prin care Dumnezeu vă privește și voi Îl priviți pe Dumnezeu. Dacă această oglinda se va murdări, totul este compromis. Curaj! Și îndrăzniți să credeți că Dumnezeu vă iubește. Aceasta e cheia portativului unei vieți împlinite.
