PS Ignatie (Episcopul Hușilor)
Ne aflăm într-o perioadă dedicată celei care ne-a adus cel mai minunat dar, pe Iisus Hristos, Dumnezeu-Fiul. Preț de două săptămâni, o cinstim pe Maica Domnului, cea mai curată dintre toate făpturile omenești, cea mai rugătoare și cea mai frumoasă la suflet. Dumnezeu se așează doar într-un suflet frumos, curat, așa cum s-a zămislit în pântecele Maicii Domnului.
«Toată slava fiicei Împăratului este înăuntru, îmbrăcată cu ţesături de aur şi prea înfrumuseţată».(Ps. 44, 15)
În acest psalm ni se spune că Dumnezeu a așezat toată slava Sa, frumusețea Sa, înlăuntrul Maicii Domnului. Toată viaţa ei, Maica Domnului a avut grijă de această frumuseţe interioară. Noi acordăm o atenţie specială frumuseţii noastre fizice. Încercăm să ne îngrijim, iar când apare un cusur, o deficienţă, încercăm să o mascăm. Această tendinţă este una naturală, pentru că noi am fost creaţi de Dumnezeu să tânjim după frumos. Tot ceea ce este urât ne crează o stare de disconfort, de dezamăgire. Frumosul ne linişteşte. Ne bucurăm de orice lucru frumos pe care îl întâlnim sau care devine al nostru. Cu atât mai mult când întâlnim un om frumos la suflet, la inimă. Pot fi oameni foarte frumoşi la chip, la fizionomie, însă extrem de schimonosiţi din punct de vedere sufletesc. Dacă nouă ne plac oamenii care au o frumuseţe interioară, cu atât mai mult Îi place lui Dumnezeu atunci când noi ne străduim, după puterile noastre, să păstrăm această stare.
Învăţăm de la Maica Domnului că pentru a fi frumos în interiorul nostru, este absolut esenţial să ne păstrăm curăţenia sufletească, să ne rugăm. Rugăciunea sporeşte strălucirea frumuseţii noastre interioare. Smerenia ne ajută să fim oameni frumoşi. Aceste calităţi i-au oferit Maicii Domnului o frumuseţe fără seamăn în lumea aceasta. Dumnezeu S-a uitat la sufletul ei frumos şi acolo Şi-a găsit sălaş. Învăţăm de la Maica Domnului să ne străduim să devenim oameni frumoşi pe dinlăuntru. În exterior reuşim să ne mascăm, să salvăm aparenţele şi putem transmite că suntem oameni frumoşi.
Când este o neconcordanţă şi o ruptură între frumuseţea fizică şi cea lăuntrică, acest lucru se simte. Omul urât la suflet caută mereu motive să fie un om rău, invidios. Inventează şi calomniază. Dacă nu simpatizează pe cineva, calomniază gratuit. O face cu atâta pasiune încât ne gândim dacă nu cumva în sufletul aceluia nu locuieşte cumva un demon, de se comportă aşa de dezagreabil.
Omul frumos este cel care ştie să rabde, stie să îi ajute pe cei din jur să fie mai buni şi mai atenţi la cele din interiorul sufletului.
Sursa: https://episcopiahusilor.ro/
