Nu înseamnă că ești nepătimaș, dacă nu înjuri când nimeni nu te înjură.
De asemenea, nu e lucru mare să postești când și celălalt postește. Când celălalt mănâncă zeci de porții, tu să postești!
Când celălalt merge să doarmă și sforăie, iar tu îi auzi sforăitul, tu să priveghezi!
Când el nu se roagă, tu să te rogi!
Când toți intră și ies ca șoriceii din Biserică, tu să stai în Biserică nemișcat!
Când cauzele, smintelile răului și ale împătimirii sunt prezente, când rămâi neclintit de patimi chiar și în mijlocul focului, atunci ești nepătimaș.
Noi, însă, ca să fim nepătimași, vrem ca ceilalți să nu ne creeze probleme. Nepătimirea nu se câștigă vrând să îi corectăm pe ceilalți. Când vreau ca ceilalți să fie cuminți ca să nu-mi creeze probleme, nu voi ajunge nepătimaș. Când există piedicile, atunci ajung nepătimaș.
Extras din Dumnezeiescul urcuș – Tâlcuire la Cuviosul Teognost – Arhim. Emilianos Simonopetritul, Editura Sfântul Nectarie.
