Hristos n-a făcut niciodată vreo observaţie asupra trupului vreunui om.
El nu a spus lui Zaheu: Cât ești de mic! Nici lui Iuda: Cât ești de urât! Nici slăbănogului: Cât ești de slab! Nici celui lepros: Miroși urât!
Ci a comunicat neîntrerupt cu realitatea din oameni, în aceste cazuri sufletul vorbea sufletelor, vindeca şi ridica sufletele.
A vorbi despre trupurile oamenilor prezenţi, Hristos a considerat la fel de nepotrivit ca şi oamenii serioşi care consideră nepotrivit a vorbi despre hainele oamenilor prezenţi.
De aceea, când îţi vorbeşte omul, nu te gândi la trupul lui, ci priveşte în sufletul său, cercetează sufletul său, desfătează-te cu sufletul său şi atunci îl vei înţelege.
Iar când vorbeşti cu un om, nu cugeta la trupul tău sau al lui, ci cugetă la sufletul tău şi al lui, repetând în sine-ţi cuvintele: acum vorbeşte sufletul către suflet şi sufletul comunică cu un suflet.
Atunci vei simţi prezenţa lui Dumnezeu între voi doi. Vei fi înţelegător şi vei înţelege.
Extras din Învățături despre bine și rău – Sfântul Nicolae Velimirovici, traducere de Pr. Teofil Petrescu, Editura Sophia.
