Preot Ioan Istrati
Când te împărtășești cu Dumnezeu la Liturghie, simți cum îți curge prin vene iubirea lui Hristos, mila Lui, puterea Lui de a călca moartea, simți lacrimile Lui curgându-ți prin ochii, durerea Lui infinită sub Cruce iubindu-ne infinit. Simți cum te sfârșești din lumea aceasta, în care nimic nu e mai important sau mai scump decât îmbrățișarea Lui. Înțelegi zbaterea zadarnică a acestei lumi, strigătul tâmp al dependenței de materie, gustul sălciu al plăcerii epidermice contaminate de iz de cadavru. Vezi iluzia hâdă a averilor, haosul dureros al puterii, vidul enorm al slavei deșarte. Și nu mai poți cu lumea aceasta, în care totul, și cei dragi, până și trupul tău te trădează mereu.
Și în această sfârșire, simți o picătură din oceanul iubirii Lui pentru fiecare dintre noi. Moartea însăși devine prag și pridvor al îmbrățișării cu Mirele Hristos. Și întoarcerea, la talciocul dizgrațios al lumii, doare.
Și Îl simți pe Hristos, ca un bebeluș dumnezeiesc, cum devine totul în tine, Rațiunea ta de a fi, Logosul iubirii tale, ca un prunc în pântecele mamei.
Cu adevărat, Euharistia confirmă în om taina morții și a Învierii Lui Hristos pe care am primit-o în apele sfinte ale Botezului, în trecerea prin Marea Roșie de Sângele lui Dumnezeu.
“Și voi ați murit, și viața voastră e ascunsă cu Hristos în Dumnezeu”. Coloseni 3, 3
