Glas s-a auzit din Rama, bocet şi plângere amară,
Mamele plânsu-şi-au copiii, până la Dumnezeu.
Pruncii lor zăceau măcelăriţi în sânge,
Deasupra lor prăvălite, cu sânge maicile plângeau.
Plâns-a atunci cetatea lui David toată,
Cerul s-a îngrozit de crima lui Irod,
Cerul s-a îngrozit, s-a cutremurat pământul,
De ţipetele pruncilor ucişi,
Şi-al maicilor, pentru copiii lor.
Uciderea menită pentru Dumnezeiscul Fiu
S-a abătut asupra inocenţilor mii;
Abătutu-s-a peste cei de o vârstă cu El,
Peste nevinovaţii, inocenţii copii.
Slugile asasinului năvălit-au cu moarte
Acolo unde îngerii Domnului cântau,
Acolo unde păstorii îngenuncheaseră cu evlavie
Şi se închinaseră Copilului Hristos.
Acolo au curs torente de sânge,
Şi pentru ce? Pentru ca el, Irod, să domnească suprem!
Când Doctorul Sufletelor S-a îmbrăcat cu trup,
El dat-a la iveală ale pământului răni;
El dat-a la iveală ale lui păcate,
Ale lui puroaie, colcăind de viermi,
El omului adus-a sfânta înştiinţare
Că numai cerul îl poate vindeca pe el.
Iar pe ai Patimii Lui prunci înaintemergătorii,
El i-a încununat cu cununi din cer.
Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.
