Domnul nostru este Milostivirea şi însăşi Bunătatea,
Dar pentru-ale noastre păcate
El îngăduie să suferim:
Potop, boală, secetă şi cutremur,
Spaimă şi durere în suflet şi în trup.
Căci cel ce pre Tatăl nu-L vede când El oferă daruri,
Îl va vedea aievea ca Drept Judecător.
Înfricoşatul Judecător robi nenumăraţi are,
El pe toţi îi pune să-l mântuie pe om
Aceştia sunt ghimpi ai pământului, şerpi şi fiare,
Cutremure, secetă, sau potop din cer;
Vânturi rele de boală, arşiţe şi-ntuneric,
Când soarele şi luna nu-şi mai dau lumina lor,
Nici pământul ale sale roade.
Pe cât de multe sunt darurile drepţilor,
Tot atât de multe sunt şi-ale păcătoşilor certări.
Păşunile lui Adam se stropesc cu rouă,
Pe când noile Sodome se taie cu spadă de foc.
Dar mai presus de toate în a Sa zidire
Domnul Dumnezeu îl iubeşte pe om.
De aceea El mult îi şi iartă; de aceea îl şi rabdă.
Dar înfricoşat lucru este să calci răbdarea Lui!
Certarea cumplită va face atunci slujba iubirii.
Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.
