Pogorâtu-Te-ai din ceruri din iubire,
Întru tărâmul durerii, din frumuseţea eternă;
Dintru eterna lumină, întru al răului întuneric,
Tu mâna Ta întins-ai la cei sugrumaţi de păcat.
Uimitu-s-a cerul, cutremuratu-s-a pământul.
Binevenit eşti, Doamne, popoarelor, cântaţi!
Din dragostea fierbinte cu care ai creat lumea,
Ca rob Tu Te-ai smerit, să-i mântuieşti pe robi;
Să rezideşti locaşul ce Adam dărâmat-a,
Să luminezi rătăciţii, pe păcătoşi să dezlegi.
Tu eşti Iubirea Căreia de umilinţi nu-i e teamă,
Doamne, Binevenit eşti Tu, al Mântuirii Stăpân!
Din dragoste fierbinte,
O, Doamne Preafrumoase,
Ieşit-ai din lumina celor Heruvimi
Şi pogorâtu-Te-ai în peştera păcatelor noastre
Purtând făclia păcii la deznădăjduiţi.
Cum să Te-ncapă pe Tine?
S-a spăimântat pământul!
Doamne, Binevenit eşti Tu,
Uimitelor Ceruri, cântaţi!
Preafrumoasa Fecioară de mult nădăjduia în Tine,
Pe ea Ţie pământul o a înălţat,
Ca prin ea să cobori de pe tronul măririi,
Şi să ne scapi de păcate pe noi, de pe pământ.
O, Preasfântă Fecioară, Cădelniţă de Aur,
Ţie ţi-aducem slavă, Maică plină de Har!
Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.
