Prin taină dumnezeiască a intrat Ioan în lume,
Ca odinioară al Sarei și lui Avraam fiu, Isaac;
Prin taină dumnezeiască a rămas el viu,
Scăpând tăișului ucigaș al jungherului lui Irod.
Jungherul pe prunc nu l-a putut atinge,
Și în trupul tatălui atunci adânc s-a-mplântat.
Prin taina dumnezeiască hrănitu-s-a Ioan în pustie,
Timp de treizeci de ani, în pământ pustiu.
Pe ai Domnului robi îi pastoresc îngerii;
Iar celor săraci îngerii le sunt păzitori!
Ioan a crescut, cu vârsta și cu puterea,
El era un mielușel preafrumos,
Menit să vestească
Și să slujească
Mielului lui Dumnezeu.
El era menit să strige tuturora
Că ziua izbăvirii se află la răsărit.
El L-a cunoscut și L-a slăvit
Pre Cel Care necunoscut oamenilor era.
El cel din urmă proroc mare a fost,
Și începătura apostolilor lui Dumnezeu.
El cu Dumnezeu grăit-a precum marele Ilie
Și ca un apostol mare pre oameni i-a iubit și i-a certat.
Minunat fiu al preotului celui mare,
Primul încununat mucenic al mucenicilor lui Dumnezeu.
Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.
