Făclie luminoasă pe Muntele Sinai
Strălucind cu dumnezeiască lumină
Este Ioan Scărarul, sfântul stareţ al Muntelui.
El trupul desăvârşit şi-a supus, asemenea
Şi gândurile.
Către desăvârşita biruinţă
El treizeci de trepte a aflat că sunt.
O, minunată strategie,
Tactică desăvârşită!
El moştenire obştii monahiceşti a lăsat
Tactica de aur a războiului duhovnicesc.
El tuturor o a lăsat,
Celor ce în războiul duhovnicesc
De suflet mântuitor
Voiesc să păşească
Şi să învingă.
Tainica Scară prin Duhul Sfânt scrisă
Ioan a alcătuit-o
După ce însuşi din acest cumplit război
Biruitor a ieşit.
Când Sfântul Ioan din această lume a ieşit,
El moştenire a lăsat-o fraţilor săi,
Dar nepreţuit.
Un mare poem epic – acesta este sufletul omenesc,
Când din praful tinei către cer voieşte să se înalţe;
Un poem epic răscolitor al luptei şi suferinţei;
Un poem epic strălucitor al credinţei şi speranţei.
Pe acesta Sfântul Ioan de Dumnezeu înţelepţitul
Nouă ni l-a dăruit,
Ni l-a dăruit ca pe o armă de foc a biruinţei,
Şi mie, şi ţie.
Iar acum Ioan Sfântul înaintea Domnului se roagă,
Ca El să binevoiască nouă a ne trimite ajutor
În urcuşul nostru către El
Pe această Scară;
Ca El către noi Braţele Sale să le întindă,
Şi să ne prindă pe noi,
Cei ce urcăm întins către El.
Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.
