Sfântul Gheorghie, de pe un cal înalt,
Pe fecioara de dinţii balaurului o a mântuit.
Lancia sa Semnul Crucii poartă:
Ea este armă sfântă, de neînvis.
Cu astă sfântă armă Sfântul a răpus balaurul,
Dând-o vie pe fecioară în mâna tatălui ei.
Cu bunătatea lui el pe Însuşi Domnul L-a îndatorat,
Iar Domnul pe Sfânt cu cununa slavei l-a răsplătit.
Sfântul Gheorghie, cel cu inima vitează,
Averile sale toate săracilor le-a dat,
Onorurile toate şi-a acestei lumi slavă
Lepădatu-le-a pentru dragostea lui Hristos,
Marele Biruitor.
Chinurile le-a îmbrăţişat, el lor le-a zis „Da.”
Trupul său s-a zdrobit ca sufletul să se mântuiască.
Cu a sa bunătate pe Însuşi Domnul L-a îndatorat,
Iar Domnul pe Sfânt cu cununa slavei l-a răsplătit.
Gheorghie, bărbat Sfânt şi de Biruinţă Purtător
Şi astăzi păşeşte cu-a sa lance cruciformă.
Dreptatea el păzeşte, pe nedrepţi nu îi cruţă.
Oricine îl cheamă cu lacrimi şi credinţă
Oricine i se roagă din inimă zdrobită,
Găseşte la Sfântul grabnic ajutor.
Cu bunătatea sa Gheorghie pe Însuşi Domnul L-a îndatorat,
Iar Domnul pre el l-a răsplătit cu cununa slavei.
Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.
