Palate ciudate închisorile sunt!
În închisoare aflându-se, Sfântul Ieron grăit-a:
„Fraţilor mei, la număr de treizeci,
De Cuvântul Domnului noi să ne ţinem tari!
Noi de a Lui Lege să ne ţinem tari,
De a Lui Lege şi al Lui Cuvânt.
Iată balaurul morţii dintru început ne vânează,
El capul şi-a scos faţă de noi acum.
El cu ochii otrăviţi acum ne vânează,
Astfel încât, pe rând, noi să cădem în iad.
Să un cădem, fraţilor mei, noi, credincioşii!
O, nu lepădaţi cuvântul meu smerit!
Ţineţi minte: minciună şuieră ăst şarpe,
Mai repede spulberată decât praful din drum.
Ci noi cu vitejie să îndurăm toate:
Să nu ne vindem duhul pe putredul trup:
Căci astăzi sau mâine oricum vom pieri,
Şi toate au a merge la Înfricoşatul Judeţ.
Fericiţi vom fi noi când cu veselie, fără de ruşine,
Către faţa Domnului nostru vom putea privi!
Cu atât mai mare fi-va a noastră bucurie
Când şi mucenicesc sânge putea-vom arăta!
Scump va fi Domnului al nostru mucenicesc sânge,
Lui, Care pe al Său pentru noi L-a dat!
Scumpe îi vor fi Lui rănirile noastre,
Ce pentru-al Lui Nume noi le-am îndurat!
Fraţii mei iubiţi, de tari ne vom ţine,
Noi cu Domnul Slavei vii vom fi în veci!”.
Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.
