O, bărbatule de foc, Prorocule Sfinte Ilie,
Tu pe pământ cu dumnezeiască lumină ai strălucit!
Bineplăcut înaintea Domnului tu ai fost,
Cu ale tale de foc rugăciuni!
Tu cerurile ai încuiat, şi din ceruri foc ai pogorât!
Tu acestea toate le-ai lucrat
Prin Dreapta cea tare a lui Dumnezeu!
Tu pe oameni ai certat pentru necredinţa lor.
Tu zilot al credinţei ai fost întru Unul, Viul Dumnezeu.
Tu eşti Slăvitul Proroc pre care
Cu dragoste Biserica-l cinsteşte.
Pre tine Ahav regele nu te-a-nspăimântat,
Şi nici necurata Izabelă.
Căci ţie Domnul Dumnezeu împărat vieţii tale a fost,
Şi toată a ta bogăţie.
Tu de hrană şi băutură trupului,
Nu te-ai grijit.
Tu cu totul grijii lui Dumnezeu te-ai încredinţat.
De nimeni temându-te, pre toţi ai înspăimântat,
Ca un leu ai fost tu, iar ei ca nişte şoareci.
Tu râvnă de foc ai avut pentru Domnul Dumnezeul Cel Viu,
Şi pre tine Biserica
Cu dragoste te cinsteşte.
Dumnezeu pre tine te-a slăvit cum doar pe puţini,
Căci tu pre El slăvitu-L-ai cum nu mulţi au făcut-o.
El foc ţi-a trimis jertfa ta s-o primească,
El putere ţi-a dat pe mort ca să-l învii.
Minunile tale au cutremurat lumea,
Prorociile tale, toate s-au împlinit.
Tu viu ai fost cu trupul şi cu sufletul,
Moartea de tine până azi nu s-a atins.
O, Sfinte Părinte Ilie, Prorocule al lui Dumnezeu,
Cela ce până astăzi eşti viu cu trupul şi cu sufletul!
Noi pre tine pururi te cinstim,
Ţie strigăm: Slavă!
Cu inimi de bucurie.
Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.
