Când iarna primăvara o întâlni,
Se revărsă şi bucuria peste bătrânul Simeon:
Căci el Îl primi pe Cel mult-aşteptat,
Despre care au zis prorocii,
Pe chiar El, pe Vistierul bogăţiilor cereşti.
Văzând Pruncul, Simeon glăsui:
Iată seara vieţii mele a sosit;
Acest Prunc semn spre ridicarea
Şi coborârea multora în Israel a venit.
Aşa grăieşte Duhul,
Şi astfel se împlinesc prorociile:
Iisus este măsura plinătăţii,
El izvorul fericirii, bucuriei şi păcii,
Dar şi ţinta răutăţii omeneşti.
Pe unul El îl ridică, iar pe altul îl răstoarnă,
Iar oamenilor şi Raiul şi iadul li se deschid.
Să aleagă fiecare, după inima sa,
Dar inima creştinească
La cer, către Hristos să năzuiască!
Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.
