Theofan din Lavra Sfinţitului Sava,
Marele nevoitor, înaltul teolog şi slăvitul imnograf,
Mărturisitorul lui Hristos şi mucenicul credinţei,
Podoaba Bisericii şi părintele ortodoxiei,
Din chilia sa a ieşit spre a lucra ascultarea.
El iubita tăcere o a lăsat spre a ieşi în viitoarea lumii,
Spre a-l lămuri pe răul împărat şi a-i arăta adevărul,
Chiar cu litera sângelui lui.
Sfântul Theofan un sfert de veac din viaţa lui
Bine negustoritu-l-a,
Cu el dobândind adevărata, veşnica fericire.
În aceşti ani lungi el în torturi, temniţă şi chinuri a petrecut,
Purtând pe a lui faţă peceţile suferinţei,
Dar insuflat de Duhul, Sfântul lui Dumnezeu
Îmbogăţitu-şi-a anii cumpliţi cu cântări sublime,
Aducând Domnului Dumnezeu şi sfinţilor Lui
Cântări de credinţă fierbinte, nădejde şi adevăr.
Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.
