,

Sfântul Ierarh Teofan Mărturisitorul, făcătorul de canoane

Cuviosul Teofan s-a născut din părinți dreptcredincioși, care viețuiau în Palestina și se întreceau în iubirea pentru străini. Cuviosul Teofan îl avea frate pe Teodor, care mai pe urmă a fost însemnat în pătimirea pentru sfintele icoane. Deci, prin sârguința născătorilor, Teofan împreună cu fratele său Teodor s-au deprins la toată înțelepciunea cărților și au devenit iscusiți filozofi. Cunoscând nestatornicia și deșertăciunea acestei lumi, au lăsat toate și au mers în lavra Sfântului Sava și au intrat în viața monahicească, în care petreceau în post, în rugăciuni și în toate faptele bune. Teodor s-a învrednicit de rânduiala preoțească pentru bunătatea vieții lui. Apoi s-a pornit în acea vreme nelegiuita luptă împotriva icoanelor, care a tulburat toată Biserica lui Dumnezeu, vreme în care mulți erau prigoniți și schingiuiți pentru cinstirea sfintelor icoane.

Atunci, acești preaînțelepți învățători și apărători ai dreptei credințe au fost trimiși de Patriarhul Ierusalimului la împăratul Leon, ca niște mielușei înaintea unui lup, ca să-l mustre pentru păgânătatea lui. Iar ei, ducându-se, au stat înaintea celui potrivnic lui Dumnezeu și cu îndrăzneală l-au mustrat pentru păgânătatea lui. Pentru acest lucru au pătimit mult nu numai de la împăratul acela, ci și de la alți împărați care i-au urmat, adică de la Mihail Valvul și de la Teofil, răbdând tot felul de chinuri, bătăi și temniță, foame și sete, răni, surghiunuri și numeroase suferințe. Pentru că peste douăzeci de ani au fost prigoniți și munciți de luptătorii de icoane, începând cu anul opt sute șaptesprezece până în anul opt sute patruzeci și doi, după Hristos. Și în acele suferințe, Sfântul Teofil s-a sfârșit. Deci facem pomenirea lui în ziua a douăzeci și șaptea a lunii decembrie. Iar Teofan a ajuns împăciuirea Bisericii, pentru că Mihail, fiul lui Teofil, luând sceptrul împărăției grecești, împreună cu maica sa Teodora, au adus sfintele icoane în Biserica lui Dumnezeu și, închinându-se la ele, au întors pe toți sfinții din surghiun și i-au cinstit foarte mult. Atunci și Sfântul Teofan s-a întors și a fost așezat Mitropolit al Bisericii din Niceea, fiind hirotonit de patriarhul Metodie, care a surpat eresul luptătorilor de icoane. Sfântul Teofan a alcătuit Canon (cântări) pentru cinstirea sfintelor icoane. Lăsând alte multe canoane și cântări folositoare Bisericii lui Hristos, a trecut din viața de aici către Domnul și după multe și dureroase osteneli se sălășluiește în cereasca odihnă.