Sfinţii Mucenici, cu trupurile încătuşate de ger,
Puternic credinţa o au ţinut.
Luminaţi de nădejde,
Ei au strigat către Dumnezeul lor iubit:
O, Tu, Care ai uimit lumea
Cu înfricoşata Ta moarte şi Înviere,
O, Doamne, învie-ne pre noi!
Căci tăria cerului şi toată zidirea
Pe Tine Te laudă,
Şi adâncurile toate, focul, grindina şi gheaţa
Te laudă pe Tine.
Tu pe robul Tău Moise cu tot cu popor
Din robia Egiptului ai scos,
Iar apoi pe losuaf al lui Nun, şi apoi pe Elisei,
Poruncind firii apele să le liniştească şi să le despartă.
Ajută-ne acum şi nouă, robilor Tăi,
Care credem întru Tine, precum ai ajutat pururea
Tuturor robilor Tăi celor din veac.
Nu îngădui frigului să fie mai tare ca omul,
Nu îngădui ca noi, cei Patruzeci de Mucenici ai Tăi,
Să fim daţi de batjocură nelegiuiţilor.
O, Tu poţi toate, Stăpâne, Care toate le stăpâneşti.
Căci Tu prefaci focul în gheaţă, şi gheaţa în foc.
Iată, pentru Numele Tău, gerul ne ucide trupurile
Ca o fiară sălbatică,
O, ajută-ne nouă ca Numele Tău Cel Atotputernic
Pretutindeni să fie slăvit!
Mucenicii din lac, încătuşaţi de gheaţă,
S-au încălzit minunat de la lumina cea pogorâtă de Sus.
Ei au murit cu cinste şi au rămas Mucenici Patruzeci
Până la sfârşit,
Spre spaima, groaza şi ruşinea necredincioşilor
Celor ce zac în întuneric.
Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.
