Cineva a cumpărat la iarmaroc o căruță de legume. Când a ajuns acasă, și-a dat seama că în loc de marfă vânzătorul îi pusese în car o grămada de pietre, cu ceva legume bune deasupra. Totuși, nu s-a întors să se certe cu el și nici nu s-a mâhnit, ci a trăit mai departe ca înainte.
După patruzeci de ani, la poarta lui a bătut un moș stafidit.
– Omule, acum patruzeci de ani te-am înșelat la târg: în loc de legume ți-am dat pietriș. Acum sunt deja cu un picior în groapă și mă tem că o să mă afle moartea cu păcate neispășite. Iată, am venit și la tine să-mi cer măcar iertare, că de despăgubit nu știu dacă am să pot.
Acela a răspuns:
– Îmi amintesc de întâmplarea cu pricina, dar să știi că nu îmi ești dator cu nimic: eu pietrele le-am aruncat chiar atunci, pe când tu le-ai purtat patruzeci de ani în inima ta.
Extras din De ce nu sunt înger. Povești de trecut timpul cu folos– traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, 2018.
