De ce la mine, Dumnezeul meu?! (I)

        Nu există om care să nu se fi aflat vreodată înaintea unei situații grele sau a unor clipe grele. Problemele, încercările și contradicțiile vieții se înalță ca niște valuri uriașe înaintea omului.

            Unii spun că viața este o dramă. Da, este o dramă și încă una foarte mare. Este o mare cu multe valuri, de cele mai multe ori învolburată și de foarte puține ori liniștită. Multe sunt nevoile care ne încercuiesc în calea vieții. Multe sunt problemele, unele mai mari, altele mai mici, care se înalță amenințător înaintea noastră în fiecare clipă. Multe sunt și ispitele pe care suntem chemați să le depășim. Multe sunt și cursele, pe care trebuie să le evităm cu atenție. Nesfârșit este catalogul greutăților vieții. Neînțelegeri în relațiile cu semenii noștri. Bănuieli pe care uneori le sesizăm și ne pricinuiesc durere.

            Nereușitele în unele străduințe de-ale noastre ne rănesc sufletește. Situații grele, pe care ne vine greu să le înfruntăm, mâhniri și încercări nesuferite, pe care trebuie să le înfruntăm. Comportamentul nedrept împotriva noastră din partea unor cunoscuți, care ne rănește inima. Disprețuiri din partea unor oameni la care nu ne așteptam. Ignorări din partea unor prieteni care urmăresc numai interesul lor. Clevetiri din partea rivalilor răutăcioși. Prigoniri din partea unor oameni puternici lipsiți de scrupule. Uneltiri din partea semenilor perverși. Acuzații din partea mincinoșilor nerușinați. Nerecunoștință din partea celor care le-am făcut bine.

            Un catalog lung și nesfârșit al împrejurărilor potrivnice ale vieții.

          Pe unul îl chinuie sărăcia și lipsa celor de nevoie pentru întreținerea familiei sale. Pe altul îl mâhnește peste măsură lipsa de lucru și neputința de a afla mijloace de trai. Pe un al treilea îl sfâșie durerea bolii. Mai încolo niște părinți înfruntă durerea părăsirii de către copiii lor. Un altul plânge pentru locul de muncă pe care l-a pierdut din pricina răutății unui șef de-al său. Altul este chinuit de mustrări de conștiință din pricina neatenției și acțiunilor sale superficiale. Durere, probleme, încercări. Zilnic răni sufletești, care alungă bucuria și chinuiesc viața noastră. Întristări nesuferite din pricina împrejurărilor neplăcute. Și catalogul nu are sfârșit.

           NU-ȚI PIERDE NĂDEJDEA

            De obicei oamenii se îngreuiază să caute rezolvare la problemele vieții. Îngenunchează înaintea greutăților, sunt cuprinși de neliniște și nerăbdare, se simt nefericiți și li se face nesuferită viața. Văd înaintea lor numai întuneric și nu puțini, în fața greutăților și a problemelor, descurajați și deznădăjduiți, apucă pe drumul sinuciderii și se distrug pentru totdeauna.

            Nu, aceasta nu este o soluție la problemele vieții. Într-adevăr, aici pe pământ, viața noastră este plină de mâhniri, încercări, greutăți și peripeții, ispite și contradicții. Dar nu suntem singuri. Nu suntem fără ocrotire. Deznădejdea și descurajarea nu sunt o rezolvare. Pesimismul și melancolia nu sunt stări îngăduite. Toate problemele vieții se pot înfrunta. Toate slujesc unui anumit scop. Din păcate asprimea vieții omenești este prețul apostaziei omenești. Este produsul greșelilor făcute pe calea vieții omenești. Este, de multe ori, rezultatul unei vieți și a unei tactici neglijente. Din nefericire, plătim uneori scump neglijențele vieții noastre și greșitele noastre alegeri.

            DE CE ESTE DUREREA ÎN VIAȚA NOASTRĂ?

            Problema încercărilor în viața noastră este un subiect greu de rezolvat. La fel de greu este și răspunsul la întrebarea: De ce este durerea în viața noastră? S-au spus multe referitor la acest subiect. O oarecare lumină asupra problemei durerii aruncă cuvântul lui Dumnezeu. Însă deplinul și desăvârșitul răspuns la întrebare nu ne este întru totul cunoscut. Este o realitate faptul că Dumnezeu nu ne-a plăsmuit pentru durere, ci pentru bucurie. Viața noastră însă s-a înrăutățit din pricina călcării poruncii de către cei întâi-zidiți. S-a răzvrătit și întreaga zidire prin apostazia de la Dumnezeu. Păcatul ne-a scos din Rai și a făcut din pământ valea plângerii și arenă de încercări. Condițiile grele de viață le-am creat și le creăm noi înșine, întrebuințând rău libertatea voinței noastre. Dumnezeu „nu este ispitit de rele, și El nu ispitește pe nimeni”.

            Noi, oamenii, secerăm ceea ce am semănat. Suferim consecințele apostaziei omenești. Și în călătoria noastră zilnică, de multe ori noi înșine ne creăm condițiile vieții noastre.

            DUMNEZEU STĂ LÂNGĂ NOI

            Însă, așa cum am spus mai sus, nu suntem singuri în călătoria vieții noastre. Oricât L-am ignora pe Dumnezeu, Dumnezeu este deasupra capetelor noastre. Oricât am disprețui dragostea Sa părintească, El rămâne Părinte, gata să absoarbă lacrima noastră și să ne ușureze durerea noastră. Ne cheamă cu glasul Său părintesc: „Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi”[1]; „Cu tine sunt în necaz”[2]; „ Și Mă cheamă pe Mine în ziua necazului şi te voi izbăvi şi Mă vei preaslăvi”[3]. Nu te descuraja în fața problemelor vieții. Cheamă ajutorul Meu, spune Dumnezeu, și Eu te voi scoate din greutate. „În lume necazuri veți avea”, a spus Slobozitorul nostru Care s-a întrupat, „dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea”[4]. Nu cedați, nu deznădăjduiți, nu vă lăsați cuprinși de întristare, nu vă pierdeți curajul, căci Eu sunt cu voi. Eu am biruit răul și Eu voi tămădui rănile voastre sufletești.

            MEDICAMENTUL ESTE CREDINȚA

          Medicamentul pentru înfruntarea greutăților vieții este credința în Domnul, credința în Pronia Sa cea bună. Cel care crede cu tărie nu este părăsit niciodată de Dumnezeu. Uneori poate plânge sau să sufere în fața problemelor vieții, însă nu deznădăjduiește, nici se descurajează, ci se sprijină în Dumnezeu și biruiește greutățile vieții. Credința în Dumnezeu este izvor de putere, izvor de răbdare, izvor de eroism duhovnicesc. Dumnezeu este lângă noi. „Nu plânge”, a spus Domnul către văduva din Nain, care se jelea pentru pierderea fiului ei, căci „Eu sunt Învierea și Viața, și cel ce crede în Mine, nu va muri, ci va trăi”[5].

            „Nu plânge”, spune fiecăruia care este întristat pentru moartea persoanei iubite. Și dincolo de mormânt există viață și încă mai bună și mai frumoasă decât cea de aici, pământească. Moartea este somn al trupului, iar omul nu dispare, ci trăiește și după moarte o viață personală conștientă cu deplina conștiință de sine. Moartea este un pod pe care trecem în patria veșnicei fericiri. Este și el prețul păcatului proto-părinților noștri, însă nu este un rău de nevindecat. Hristos a biruit-o prin Învierea Sa, „cu moartea pe moarte călcând”. Cei adormiți trăiesc o viață conștientă lângă Dumnezeu. Așadar, nu plânge, mamă, că ți-ai pierdut copilul, nici tu, frate, că a murit fratele tău, nici tu, bună soție, pentru moartea soțului tău. Ai dreptul să plângi, însă nu să deznădăjduiești. Viața aici pe pământ este vremelnică; locuința noastră este în ceruri, iar nu pe pământ.

Medicamentul pentru înfruntarea durerii și a greutăților este credința în Dumnezeu. Dumnezeu stă întotdeauna lângă noi. Iar aceasta ne-o adeverește El Însuși, zicând: „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele”[6]. Eu sunt întotdeauna lângă voi, spune Domnul. Îndrăzniți! Nu vă temeți! Orice ați înfrunta, orice problemă ați avea, oricare ar fi durerea voastră, oricât de mare ar fi întristarea voastră, îndrăzniți și nu vă temeți! Eu sunt lângă voi, Eu sunt puternic și Biruitorul, „Eu am biruit lumea”. Când vă sprijiniți pe Mine, atunci sunteți puternici. Nefericirea este atunci când Mă pierdeți pe Mine. Eu sunt Alfa și Omega vieții voastre. Sprijiniți-vă pe Mine, încredeți-vă în purtarea Mea de grijă și veți afla ușurare. Veți simți îndată mângâiere, veți birui durerea și va veni liniștea în sufletul vostru. Veți birui în lupta vieții.

De ce la mine, Dumnezeul meu?! (II)

[1] Evrei 13, 5.

[2] Ps. 90, 15

[3] Ps. 49, 15.

[4] Ioan 16, 33.

[5] Ioan 11, 26.

[6] Matei 28, 20.

Total
4
Shares
Previous Post

Dictatura lui…like

Next Post

Să nu cerem să-L vedem pe Dumnezeu nepregătiți!

Related Posts