Preot Ioan Istrati
Văzând tragedia miliardelor de oameni, catastrofele, războaiele, bolile, sărăcia, prostia, îmi dau seama cât suntem de mici. Nu putem face nimic. În România sunt două milioane de pensionari care trăiesc cu mai puțin de 2000 de lei lunar. Sunt un milion de copii care se culcă flămânzi în fiecare seară. În fiecare zi mor mii de oameni de boli vindecabile. Sunt uciși sute de bebeluși nevinovați în pântecele mamelor, când sunt zeci de mii de familii care vor copii.
Copiii români primesc un pic peste 200 de lei alocații, iar rakeții ukri 3500 de lei.
M-a zguduit și durerea sinistraților din Galați și Vaslui. 6000 de case distruse. Corturi infecte în frig, când hotelurile au fost puse la dispoziția refugiaților.
O imensă mizerie, o trădare cumplită, o schizofrenie globală, în care nu mai simți durerea altuia, mai mult te bucuri oligofren de suferință, doar că mintea ta strâmbă l-a catalogat ca dușman.
Războiul e o boală psihică colectivă în care satana rânjește satisfăcut de faptul că oamenii nu mai simt durerea altora și ucid cu zâmbetul pe buze, eroic. Mai grav, promotorii păcii sunt scuipați și prigoniți.
Din nou, nu putem face nimic. Foamea, crima, avortul, boala, din spatele cărora zâmbesc victorios legiunile de diavoli.
Nu putem alina durerile lumii. Poate doar infinitezimal, lângă noi, putem face milă.
Și iarăși, trebuie să vedem ce a făcut Mântuitorul Hristos în această privință. Bine, a săturat de două ori mii de oameni cu pâine pogorâtă din cer, dar în rest nu.
Ce a făcut Hristos pentru a vindeca suferința lumii a fost EDUCAȚIA. Învățătura. Evanghelia. Poruncile. Mesajul (kerygma).
I-a învățat pe oameni să fie buni.
I-a dădăcit iertarea, milostivirea, duioșia, fecioria, fidelitatea, iubirea. I-a învățat Învierea.
Și după ce i-a învățat să trăiască veșnic și să vindece lumea, a murit și a înviat pentru ei.
Și rămâne cu ei în fiecare clipă, în inima lor, prin Sfânta Euharistie.
Fără Hristos, umanitatea e o specie cretină, bestială, hâdă, nemernică și ucigașă.
Asta e.
