Cât de preţios este timpul vieţii acesteia! Fiecare minut are multă importanţă, fiindcă într‑un minut putem cugeta la atâtea lucruri, fie bune, fie rele. Un gând la Dumnezeu ne urcă la Cer, pe când un gând diavolesc ne pogoară în iad. Iată, așadar, câtă importanţă are chiar și un singur minut în această viaţă. Din nefericire, noi nu cugetăm la aceasta și astfel trec ceasuri, zile și ani fără niciun câștig. Dar oare trec doar fără câștig? Câtă pagubă nu pătimim noi toţi – și primul sunt eu – dar nu pricepem! Dar vom pricepe atunci când sufletul nostru va ieși din trup, dar va fi prea târziu pentru că nu va mai fi timp pentru îndreptare. Trebuie să conștientizăm aceasta acum când mai putem să punem început bun. Să folosim din plin timpul preţios al vieţii noastre. Fericit este cel care se va sili pe sine ca să pună început bun, căci într‑o zi va deveni bogat duhovnicește.
Niciodată nu este prea târziu, fiindcă Domnul îl așteaptă pe fiecare să se trezească ca să‑i încredinţeze lucrare. Așteaptă până în ceasul al unsprezecelea, încercând în orice chip să‑l trezească.
Fie ca noi toţi să ne trezim și să ne aprindem făcliile și cu ochi priveghetor să așteptăm cu răbdare să vină Domnul, pentru a intra împreună în Cămara de nuntă a fericirii celei veșnice, întru prăznuirea Îngerilor celor luminoși, ca să cântăm împreună cu ei cântările de înviere, care ne urcă din contemplaţie în contemplaţie întru urcușul dumnezeiesc. Atunci vom înţelege ce lucrare mare este silirea întru toate și că bine ne‑au făcut proestoșii atunci când ne sileau și ne amărau. Atunci mulţumirile aduse lui Dumnezeu nu vor avea margini. Atunci cu adevărat vom mulţumi după vrednicie lui Dumnezeu.
Extras din Poveţe părinteşti– Arhim. Efrem Filotheitul, Editura Evanghelismos, 2015.
