În legatura cu medicamentul homeopat, tot “secretul” eficacitatii lui este în modul prin care se prepara medicamentul, adica, cunoscutul dinamism caruia îi este supus medicamentul homeopat (dizolvari în serie si agitari ale “substantei medicamentoase”, deseori pana când nu ramâne nici o molecula din ea în “medicamentul final”). Kent scrie: “facem dinamism la medicamentele noastre pentru a putea ajunge pana la substanta simpla”, adica substanta dumnezeiasca, cum este explicata în alte texte din cartea lui. Deci, conform homeopatiei, actiunea “medicamentului” ei se datoreaza proprietatilor dumnezeiesti ascunse ale materiei lui, care se descopera prin dinamism, ce este evident de natura spirituala, asa cum însusi Hahnemann o recunoaste raspicat: “Puterea medicamentoasa nu se afla în moleculele materiale a acestor “medicamente”, care au fost dinamizate (agitate) si nici în suprafata lor fizica (cum ar fi masurate în mod normal), ci este descoperita si eliberata din materia medicamentoasa care are cu atât mai mare actiune, cu cât mai libera si nemateriala s-a facut prin dinamism.”
În alta parte, Hahnemann scrie “plasarea substantei medicamentoase si agitarea ei (la dinamismul care se face la râsnita de medicamente) dezvaluie puterile ei medicamentoase din ce în ce mai mult pâna când se spiritualizeaza materia”. Si, continuând, spune: “Cu modul de preparare prin dinamimizarea substantei medicamentoase, materia se distruge complet pâna la natura ei spirituala si de aceea, în starea ei finala, poate sa se considere ca e alcatuita într-adevar numai din aceasta substanta spirituala.” Toate acestea au strânsa legatura cu calitatea de alchimist a lui Hahnemann.
De asemenea, dupa homeopati, Hahnemann a fost un chimist perfect, dar calitatea lui de alchimist se deosebeste de cea de chimist, pentru ca cea alchimista se refera la semnificatia metafizica.
Referitor la medicamentele homeopate, Winer mai adauga: “În simptomele rationale gasim o confirmare a imaginilor alchimiste”
Pentru Hahneman, Confucius a fost superior lui Hristos, pe care îl considera “sentimentalist înflacarat”
De asemenea, din manualele homeopate mai aflam ca Hahnemann a avut strânse legaturi cu misticismul si cu spiritismul, iar despre ideile lui religioase se stiu eu claritate, urmatoarele: “Hahnemann a fost theist, adica credea într-o religie naturala”. Parerea lui a fost ca învatatura lui Confucius a fost superioara fata de cea a lui Hristos, pe care îl caracteriza ca “sentimentalist înflacarat”. Credea ca exista o strânsa legatura între fiinta suprema si actiunea medicamentelor. A fost un iubitor fanatic al religiei spiritiste, de aceea a ajuns sa dea pacientilor sa miroase substante foarte puternic dinamizate ca sa se trateze. Hahnemann, fondatorul homeopatiei, a fost mason, iar radacinile homeopatiei se afla în misticism.
Este foarte bine cunoscut ca intrarea lui Hahnemann în loja teutonica, înca de tânar, a influentat decisiv credintele lui filosofice si religioase. Legatura lui cu misticismul se dovedeste net din cea mai cunoscuta carte a sa “Organon al artei vindecarii” în care are foarte multe capitole dedicate elogiului “tatalui” misticismului. Anton Mesmer, în a carui teorie despre “magnetismul animal” credea si o practica el însusi. Din toate acestea rezulta ca homeopatia îsi are radacinile în misticism si spiritism, lucruri clar dezaprobate de biserica ortodoxa si în general de lumea crestina.
Sunt de mentionat parerile unor homeopati care sustin ca legea principala a homeopatiei, adica cea “a asemanarilor”, nu este corect sa fie atribuita initial lui Hahnemann. pentru ca aceasta lege a fost inclusa în “arta” magiei. Exista si alte exemple de practicare a homeopatici care sunt bazate pe principiile magiei. Asadar, este evident ca principiile homeopatice magice nu coincid cu credinta si viata ortodoxa, nici într-un caz.
Un alt punct important al teoriei homeopate este legea “infectiilor”, prin care homeopatii înecarca sa explice cauza producerii bolilor. În legatura cu acest subiect este mentionata ideea lui Kent, care sustine: “Omul a fost creat liber, a fost creat cu posibilitatea sa gândeasca si sa faca sau binele, sau raul. Deci, pentru a avea predispozitie la infectia psoriatica, ar fi trebuit, mai întâi, sa existe în gândirea omului o stare care sa prezinte împrejurarile potrivite pentru atragerea bolii, ar fi trebuit sa existe dorinta pentru a gresi si a provoca raul. Astfel, omul, gândind si dorind raul, îsi pregateste corpul sa primeasca boala”.
În alta parte, Kent spune urmatoarele: “Starea sufleteasca si trupeasca a omului este o situatie de sensibilizare la boala când cineva doreste raul. Specia umana care traieste astazi pe Terra este un pic mai buna decât un lepros sufletesc… Fiecare om are psoriasis… o noua infectie vine cu fiecare copil.”
Bineînteles, aici se confunda raul spiritual cu cel material, lucru care vine în contradictie cu traditia ortodoxa, conform careia o boala trupeasca nu este în mod obligatoriu urmarea unui gând pacatos sau a unei fapte pacatoase a bolnavului. Pentru ca, ce am putea sa spunem despre Iov sau despre atâtia alti sfinti ai bisericii noastre, care, desi aveau o desavârsire spirituala atât de mare, totusi sufereau, dupa iconomia lui Dumnezeu, de o multime de boli, confirmând cele spuse de apostoli: “…puterea Mea se desavârseste în slabiciune…” (II Corinteni, XII, 9) ?
Conform homeopatiei, infectiile psoriasisului, sifilisului si hepatice (care nu au legatura cu bolile corespunzatoare din medicina clasica) se mostenesc, si în felul acesta raul material si spiritual se eternizeaza. Fara teama, Winer adauga urmatoarele: “…psoriasisul este o manifestare simbolica a pacatului originar”.
Dupa parerea fondatorilor homeopatiei, “nu exista nimic în lume care sa fie capabil sa modifice si sa îmbunatateasca o infectie, în afara de medicamentul homeopat spiritualizat”. Asa se descopera ca homeopatia este un sistem care depaseste limitele tratarii, intervenind un sistem care propune “moduri de mântuire” pentru om, pentru ca este autodeclarata ca fiind capabila sa inverseze consecintele spirituale si trupesti ale pacatului originar!
Winer mentioneaza niste comentarii ale homeopatului Schwartz, care se raporteaza la un mod de actiune mai profund al homeopatiei, spunând ca: “…homeopatia are legatura nu numai cu evolutia trupeasca a omului, ci si cu evolutia lui spirituala – medicamentul homeopat într-adevar salveaza sufletele cu acest mod de actiune, Homeopatia ajuta la distrugerea raului, ajuta sa se deschida “centrele” superioare si sa curga de acolo energie cereasca si spirituala”. De asemenea. Winer, punând întrebarea “daca homeopatia este un sistem de desavârsire pentru ispasirea omului de pacatul originar”, da raspunsul ca homeopatia “poate sa fie un mijloc care sa ajute oamenii sa alunge «straturile» necunoasterii, orbirii si egoismului, iar în final o viata perfecta si morala poate fi tinta tuturor metodelor de tratament”.
Asadar, si aici se observa ca homeopatia se extinde si la vindecarea patimilor spirituale, ca de exemplu egoismul. Dar, pentru un crestin ortodox, vindecarea unei astfel de patimi cum este egoismul se trateaza numai cu participarea la viata bisericeasca, bineînteles nu cu medicamentul homeopat.
Deci, homeopatia uneste legea de tratament cu legea spirituala a carei încalcare produce boala. De aceea si marele homeopat Pierre Schimdt, la un congres international al asociatiei homeopatilor, sustine ca medicul homeopat, în afara de medicament, trebuie sa dea pacientului indicatii exacte” …în legatura cu «igiena» de natura morala si sufleteasca, astfel încât sa nu se mai repete aceleasi greseli care le-a facul înainte încalcând legea, în acest fel provocându-si boala sau cele facute de stramosii lui… Prevedem o purificare a speciei umane…
Sursa: http://www.paginacrestinului.ro/content.php?373-Cauza-actiunii-%93medicamentului%94-homeopat-conform-homeopatilor
