Ce bine m-am simțit la Liturghie!” Întâi de toate, Liturghia nu este o simțire. Adevărul Liturghiei este independent de propria noastră simțire. Astăzi slujba mi s-a părut de nesuferit, seacă, n-am înțeles nici măcar ce Evanghelie s-a citit, dar asta nu înseamnă că nu am fost la Liturghie. Astăzi m-am împărtășit, dar nu am simțit nimic, nu înseamnă însă că nu m-am împărtășit. Dumnezeiasca Liturghie nu depinde de starea sentimentală a omului, pentru că aceasta este înșelătoare.
Aici însă cuvântul „m-am simțit” are sensul de „trăiesc”. Ajungem în situații în care înțelegem ceea ce simțim. Se poate să fim împreună de zece ani. Zece ani să ne bucurăm de iubirea dintre noi și, dintr-odată, să-ți spun câteva vorbe și atunci să-mi zici: „Astăzi am înțeles cât de mult mă iubești!”. Nu știai? Dacă n-ai fi știut, ai fi plecat. Ai știut, dar acum ai trăit iubirea mea. Astăzi antenele duhului tău au recepționat ceea ce aveai întotdeauna, dar acum i-ai ținut piept, te-ai oprit asupra ei. Ca să pricepi abia astăzi că te iubesc sau ca să pricep astazi că mă iubești înseamnă că până acum ai avut o zăvorâre egoistă, o pretenție de la ceilalți pentru tine însuți, sinele tău era centrul existenței tale, și nu eu. De aceea n-ai înțeles. Astăzi ai simțit o îmbiere, un dar, o afierosire. Astăzi ai murit atât cât depindea de tine și, de aceea, ai înțeles că eu te iubesc, ca eu sunt, oarecum, viața ta. Așadar, aceasta este o trăire.
Extras din Tâlcuiri la sfintele slujbe – Arhimandritul Emilianos Simonopetritul, Editura Sfântul Nectarie, via http://doxologia.ro
