Creștinii „se căsătoresc ca toți oamenii și nasc copii, dar nu aruncă pe cei născuți”[1]. Adică creștinii vin la comuniunea căsătoriei, însă căsătoria creștinului este binecuvintată de Dumnezeu.
Sfântul Ignatie Teoforul îi scrie Sfântului Policarp: „Trebuie ca cei care se însoară și cele care se mărită să facă unirea lor cu aprobarea episcopului, ca să fie căsătoria lor după Domnul”, potrivit părerii Bisericii, „iar nu după poftă”. Adică nu pentru că-mi placi și-ți plac, neglijând faptul că celălalt este de altă religie etc. Ci „toate să se facă spre cinstea lui Dumnezeu”[2].
Prin urmare, creștinul se căsătorește, însă căsătoria lui este sub binecuvântarea lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă căsătorie, a primi binecuvântarea lui Dumnezeu. Atunci creștinul nu primește căsătoria civilă sub nici un chip, pentru că o consideră desfrânare. Și este așa, pentru că nu este binecuvântată. Sfântul Apostol Pavel spune: „Ori de mâncaţi, ori de beţi, ori altceva de faceţi”, până și la cel mai mic lucru, „toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi”[3]. Toate trebuie să aibă pecetea binecuvântării lui Dumnezeu și pecetea slavei lui Dumnezeu.
Iar tu, fratele meu, când e vorba despre un lucru atât de important în viața ta, cum este căsătoria, te căsătorești fără binecuvântare, fără Dumnezeu?!
Căsătoria civilă
Iubiții mei, luați aminte! Nu este răutate ceea ce vă voi spune. Dacă fiul vostru – să nu fie asta – se „căsătorește” cu căsătorie civilă, să nu mergeți la „căsătoria” lui, căci este în neorânduială. Dacă vreo rudenie sau prieten se „căsătorește” cu căsătorie civilă, să nu mergeți! Îi veți spune că este în neorânduială. Nu veți ocârî, nici veți face altceva necuviincios, ci le veți spune că nu sunt în rânduială. Luați aminte! Nici daruri să nu le duceți, pentru că prin prezența voastră, prin vizita voastră sau prin darul vostru încuviințați ceva pe care Dumnezeu nu o vrea, ceva nelegal. Să faceți ceea ce i-a îndemnat Sfântul Apostol Pavel pe Corinteni să facă cu un oarecare creștin amestecător de sânge. Adică să nu vorbească cu el, ca să se rușineze și să-și vină întru sine[4]. Să vă arătați nemulțumirea voastră. Iar aceasta nu numai astăzi și mâine sau numai zece zile, ci până se va îndrepta.
[1] Epistola către Diognet, Cap. V, 6, p. 340.
[2] Sfântul Ignatie Teoforul către Policarp, Cap. V, 2, PSB, Vol. I. Editura IBMBOR 1979, p. 188.
[3] I Corinteni 10, 31.
[4] I Corinteni 5, 1-11.
Fragment din cartea CREȘTINII ÎN LUME (Ierom. Atanasie Mitilineos)
