Acum câteva luni, un videoclip cu mai mulţi elevi ai Şcolii de Agenţi de Poliţie Vasile Lascăr din Câmpina devenea viral. Tinerii, îmbrăcaţi în uniforme de serviciu, ofereau răspunsurile liturgice la o Biserică din Câmpina. Presa a preluat subiectul şi l-a prezentat ca inedit. Însă, pentru Francisco Iaru şi pentru colegii săi era un firesc al lucrurilor. Nimic artificial, doar normalitatea omului care Îl slujeşte pe Dumnezeu, indiferent de uniforma pe care o poartă.
Francisco este în ultimul an la şcoala de poliţie, dar are în spate unsprezece ani de formare teologică. Cele două domenii s-au contopit pentru el într-un mod de viaţă. L-am invitat în redacţie să ne povestească cum a ajuns să treacă de la rasă la uniforma de poliţie. A mărturisit cu seninătate că nu a ales o uniformă în detrimentul celeilalte şi că se raportează ca la o singură realitate, avându-L pe Hristos temelie.
„Ce treabă are Poliţia cu Biserica? În aparenţă, cele două realităţi ar fi divergente, dar, din punctul meu de vedere, nu pot exista una fără cealaltă. Cele două sunt complementare. Urmând una dintre ele, pot să o realizez mai bine pe cealaltă şi vice versa.”, a precizat Francisco, motivând că ambele profesii caută să îl apere pe om de diferite pericole, spirituale sau fizice.
„Aşa cum Biserica apără sufletul omului de patimi şi păcate, aşa Poliţia are datoria, sub patronajul lui Dumnezeu, pentru că El este dreptatea absolută, să apere sănătatea, integritatea corporală, drepturile şi libertăţile persoanei”.
De mic am fost pasionat de justiţie
Şi, totuşi, povestea lui Francisco Iaru a început din copilărie, când toţii copiii se visează eroi. Pentru unii doar uniforma diferă, alţii aleg două uniforme. Francisco a început cu tunica seminarului şi, după facultate, a trecut la cămaşa bleu-indigo de poliţist.
„Încă de mic am fost pasionat de dreptate, de justiţie şi îmi plăcea să merg la Biserică, dar, în acelaşi timp, eram atras de poliţie, deoarece, în general, (…) tinerii doresc să urmeze o carieră în domeniul apărării. Am urmat Seminarul Teologic de la Buzău şi apoi am mers pe această filieră până la facultate. După cursurile şcolii masterale, am decis să urmez cursurile şcolii de poliţie, datorită acestei dorinţe mai vechi”.
După ce a intrat în Şcoala de la Câmpina şi-a dat seama că stilul de viaţă se aseamănă mult cu cel din seminar: disciplină, ascultare, program administrativ, cursuri numeroase etc. Şi a mai găsit un element comun: credinţa elevilor şi a staff-ului. „Majoritatea sunt ancoraţi în realitatea credinţei”, spune Francisco.
„Pe lângă activităţile de zi cu zi, acordă timp şi lui Dumnezeu, credinţei, pentru că aceasta îi ţine mai ancoraţi în realitate, spre misiunea care le este pusă înainte. Credinţa ne uneşte şi atunci când credinţa ne uneşte, toate celelalte lucruri sunt mai uşor de îndeplinit”.
Integrează în vocaţia profesiei lor şi partea spirituală
Având în vedere pregătirea sa, Francisco a primit în grijă capela instituţiei. Împreună cu ceilalţi colegi absolvenţi de Teologie, se ocupă de buna organizare a lăcaşului din incinta şcolii. Sunt mici sarcini (păstrarea curăţeniei, oferirea răspunsurilor liturgice, etc.) care îi dau o satisfacţie enormă şi îl apropie mai mult de colectiv.
„Am văzut foarte mulţi elevi care vin să se roage nu numai în timpul Sfintei Liturghii, ci şi în acele momente când avem pauze între cursuri. Sunt foarte mulţi colegi care vin şi mă întreabă din tainele Teologiei, în general cu privire la partea de eshatologie, despre ce se întâmplă cu noi după trecerea în veşnicie, care este menirea omului pe pământ, etc. Mi-a plăcut foarte mult că aceşti elevi caută despre scopul lor pe pământ. Ei integrează în vocaţia profesiei lor şi partea spirituală. Lucrul acesta mă bucură foarte mult pentru că am văzut tineri ancoraţi în partea duhovnicească a vieţii”.
Când am păşit în Biserică, oamenii s-au speriat pentru că ne-au văzut îmbrăcaţi în uniformă
Membru al grupului psaltic Tronos, Francisco Iaru se hrăneşte din muzica bizantină. „Orice aş fi făcut în această viaţă, la Biserică şi la muzica bizantină nu aş fi avut cum să renunţ vreodată pentru că aşa m-am format. Pentru muzica bizantină am plâns în seminar pentru că îmi doream foarte mult să o învăţ.”, rememorează Francisco.
Pentru că iubeşte să cânte lui Dumnezeu, a transformat pasiunea pentru psaltică în misiune, oferind răspunsurile liturgice atât în capela instituţiei, cât şi la alte Biserici. De cele mai mult ori, credincioşii sunt surprinşi când văd la strană tineri îmbrăcaţi în uniforma de poliţie.
„Este un contrast interesant şi are impact asupra oamenilor, pentru că iese un pic din acel scenariu uzual cu care ne întâlnim de regulă. Muzica psaltică şi uniforma de poliţie reprezintă o combinaţie mai puţin cunoscută. Însă, orice contrast divergent în aparenţă, poate deveni o combinaţie convergentă foarte frumoasă”.
Şi-a reamintit momentul mediatizat de presa laică, atunci când au oferit răspunsurile liturgice la o Biserică din centrul oraşului Câmpina.
„Când am păşit în Biserică, oamenii s-au speriat efectiv pentru că ne-au văzut îmbrăcaţi în uniformă şi toată lumea zicea: A venit Poliţia! Raportat la situaţia pandemică, probabil oamenii s-au gândit că poliţiştii au intrat în Biserică pentru a da amenzi. Noi am mers pe rând, am sărutat Icoana de pe iconostas, apoi ne-am retras la strană”.
Omul sfinţeşte locul, mai spune Francisco. „La prima Liturghie unde am oferit răspunsurile liturgice îmbrăcaţi în uniforma de poliţie, în satul natal al domnului director (Comisar-şef de poliţie dr. Tache Vasile – n.r.), a venit o bătrânică şi m-a strâns de mâini, ne-a mulţumit adresându-mi cuvintele: Vă mulţumesc din suflet, mi-aţi făcut ziua mai frumoasă, plec mai luminată acasă, Dumnezeu să vă ajute să vă realizaţi tot ce v-aţi propus şi să duceţi mai departe această tradiţie a muzicii bisericeşti”.
Unde se vede peste câţiva ani? În mod cert slujind în cele două domenii.
„Mă văd urmând o carieră frumoasă în Poliţia Română, dar, în acelaşi timp, dacă va rândui Bunul Dumnezeu, la vremea cuvenită, să fiu şi preot, să-L pot sluji hirotonit, ar fi cea mai mare bucurie pentru mine. Dacă nu o să-L slujesc în continuare de la strana Bisericii pentru că acolo mă simt confortabil avându-L pe Hristos Pantocrator în ochii sufletului. Timpul le va vădi, cum se spune la noi.”
Şcoala de Agenţi de Poliţie „Vasile Lascăr” a fost înfiinţată în anul 1968.
Sursa: http://basilica.ro
