Evanghelia zilei (Matei 16, 13-19)

Mărturisirea lui Petru

„În vremea aceea, venind Iisus în părțile Cezareei lui Filip, îi întreba pe Ucenicii Săi, zicând: Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului? Iar ei au răspuns: Unii spun că ești Ioan Botezătorul, alții, Ilie, alții, Ieremia sau unul dintre proroci. Atunci Iisus le-a zis: Dar voi cine ziceți că sunt Eu? Răspunzând, Simon-Petru a zis: Tu ești Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu. Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: Fericit ești, Simone, fiul lui Iona, că nu trup și sânge ți-au descoperit ție aceasta, ci Tatăl Meu cel din Ceruri. Și Eu îți zic ție că tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu o vor birui. Și îți voi da cheile Împărăției Cerurilor; și orice vei lega pe pământ va fi legat și în Ceruri, și orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat și în Ceruri.”


Curajul Apostolilor în propovăduirea Evangheliei

Origen, Contra lui Celsus, Cartea I, Cap. XXXI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1984), vol. 9, pp. 55-56

„Dar, potrivit chiar afirmațiilor defăimătorilor, iată și un alt motiv de mirare: de unde vine faptul că Ucenicii lui Iisus, care, deși nu L-au văzut cum a înviat din morți, și, deci, nu se convinseseră că El e o ființă dumnezeiască, totuși nu s-au temut să îndure aceeași su­ferință ca și dascălul lor, înfruntând primejdia și părăsindu-și fiecare patria lui numai și numai de dragul de a propovădui învățătura pe care le-o încredințase Iisus? Pentru că nu-mi pot închipui că, judecând judicios faptele, s-ar putea spune că acești oameni s-ar fi dedicat unei vieți pline de priva­țiuni, numai ca să poată vesti această învățătură a lui Iisus, dacă nu s-ar fi petrecut cu ei și o convingere adâncă, deprinzându-i nu numai să trăiască potrivit învăță­turilor Lui, ci să influențeze și felul de viețuire al altora, și asta când ne gândim că pe fiecare din cei care ar îndrăzni așa ceva l-ar paște primejdia de a trebui să apere pretutindeni și înaintea tuturora ideile cele noi și să nu mai păstreze nicio legătură cu cei care ar mai păstra învățăturile și obiceiurile vechi. Oare nu confirmau acest lucru Ucenicii lui Iisus, care aveau curajul nu numai să dovedească în fața iudeilor, din cărțile prorocilor, că Iisus e Cel a Cărui venire era prevestită de proroci, ci-i lămureau și pe păgâni că Cel care nu de mult a răbdat de bunăvoie răstignirea pentru neamul omenesc este ca și cei care au fost în stare să moară pentru țara lor pentru ca să o mântuie de primejdiile ciumei, ale foametei ori ale înecului?”

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Zecea, Capitolul al Doilea, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, pp. 951-952

„Cine ne va despărți pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foamea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? (Romani 8, 35). Auzi cum făgăduiește că nu va fi nimic care să se opună sau să taie puterea iubirii lui față de Hristos?”

Sursa: http://ziarullumina.ro

Total
124
Shares
Previous Post

Să ne rugăm din mărinimie

Next Post

Au făcut din Hristos țelul și încoronarea vieții lor

Related Posts