Biserica Ortodoxă o cinstește în fiecare an, pe 25 noiembrie, pe Sfânta Ecaterina, Mare Muceniță a lui Hristos, care a pătimit la începutul secolului al IV-lea. Sărbătoarea ei reprezintă un prilej de bucurie duhovnicească atât pentru profesorii și studenții teologi, cât și pentru toți credincioșii care își îndreaptă rugăciunile către dânsa, în mănăstirile și Bisericile care au luat-o drept ocrotitoare.
Deoarece ziua prăznuirii Sfintei Ecaterina este un moment aparte pentru mulți dintre cei dragi nouă, care își celebrează onomastica, după ce în anii trecuți v-am explicat etimologia numelui „Ecaterina” sau v-am povestit cum a primit Sfânta Ecaterina, în dar, un inel de la Hristos, anul acesta am considerat potrivit să vă oferim câteva gânduri mai puțin cunoscute despre o reprezentare iconografică a ei și să răspundem astfel la întrebarea din titlu: de ce apare Sfânta Ecaterina în unele Icoane alături de o roată din lemn cu țepi de fier? Aflați în rândurile de mai jos!
Prințesa care și-a dat viața pentru credință
Mai întâi, se cuvine să facem o scurtă radiografie a vieții Sfintei Ecaterina. Născută pe vremea împăratului Maximinus, ea a fost fiica guvernatorului Alexandriei. De o frumusețe rară și o minte strălucită, Ecaterina a primit o educație aleasă, studiind filosofia, literatura clasică, științele naturale și retorica. Însă, deși avea acces la bogății și onoruri, sufletul său tânjea după adevărul veșnic, pe care l-a descoperit în Hristos.
Împăratul Maximinus, cunoscut pentru persecuțiile sale împotriva creștinilor, a aflat despre frumusețea și înțelepciunea Sfintei Ecaterina și a poruncit să fie adusă înaintea sa, dorind să o determine să renunțe la credința în Hristos. Plină de curaj și cu multă fermitate, Sfânta a respins toate îndemnurile și argumentele împăratului, mărturisind deschis credința sa în Mântuitorul Hristos. În încercarea de a o convinge, împăratul a recurs la diverse mijloace, inclusiv la diferite discuții filosofice și chiar la amenințări. Totuși, răspunsurile pline de înțelepciune ale Sfintei Ecaterina au învins toate eforturile de a o face să se lepede de Hristos.
Văzând aceasta, împăratul a încredințat-o pe Sfânta Ecaterina învățaților de la curtea sa, crezând că aceștia o vor putea convinge să renunțe la credință. Însă, strădania lor a fost zadarnică. Mai mult decât atât, câțiva dintre ei, impresionați de înțelepciunea Sfintei, s-au convertit la creștinism, drept pentru care Maximinus a poruncit ca Sfânta Ecaterina să fie aruncată în temniță. Auzind de curajul și mărturisirea Sfintei, împărăteasa, însoțită de comandantul trupelor imperiale, a mers să o viziteze în închisoare. Convinși de argumentele și credința nestrămutată a Sfintei, aceștia, la rândul lor, s-au convertit și au primit Taina Sfântului Botez. Însă, în ciuda rangului lor înalt, nu au fost cruțați, iar atât împărăteasa, cât și comandantul trupelor imperiale au fost condamnați la moarte, primind cununa muceniciei.
Roata din Icoanele Sfintei Ecaterina
Ieromonahul Dionisie din Furna, autorul volumului „Erminia picturii bizantine” – cartea de căpătâi a oricărui pictor, arată că Sfânta Mare Muceniță Ecaterina se zugrăvește în Icoane ca o tânără, înveșmântată asemenea unei împărătese, având pe cap o coroană, iar în mâini ținând o Cruce și o ramură de finic. Cu toate acestea, în unele Icoane ale sale, Sfânta Ecaterina apare ținând mâna stângă deasupra unei roți cu țepi mari din fier la exterior. Care este istorisirea acestei roți și de ce este pictată alături de Marea Muceniță?
Răsfoind paginile Sinaxarului, noi am găsit răspunsul și îl împărtășim cu dumneavoastră: se spune că, împăratul păgân Maximinus, furios din cauza hotărârii neclintite a Sfintei de a-L mărturisi pe Hristos, a fost sfătuit de un eparh numit Hursaden, cunoscut pentru cruzimea sa. Acesta a propus o metodă de tortură extrem de cumplită, menită să o înspăimânte și să o oblige pe Sfântă să se lepede de credință. Planul consta în construirea unui mecanism format din patru roți mari, prevăzute cu sulițe și fiare ascuțite, două roți rotindu-se într-o direcție și celelalte două în sens opus. Sfânta urma să fie legată între aceste roți, astfel încât trupul ei să fie zdrobit fără milă.
Înainte de a o supune acestui chin, roțile au fost puse în mișcare în fața ei, pentru a o înfricoșa. Împăratul i-a cerut din nou să se închine idolilor, amenințând-o cu o moarte amară, care îi stătea înainte. Sfânta Ecaterina, însă, nu s-a înfricoșat de ceea ce vedea, declarând cu curaj: „De multe ori ți-am spus gândul meu; de aceea nu mai pierde vremea, ci fă ceea ce voiești.” Când tortura a început, un Înger al Domnului a intervenit, dezlegând-o pe Sfânta din legăturile care o țineau. În clipa următoare, roțile s-au sfărâmat în bucăți, iar fragmentele acestora au rănit și ucis mulți dintre păgâni. Minunea a determinat mulți martori să strige: „Mare este Dumnezeul creștinilor!”.
Așadar, roata cu țepi din Icoanele Sfintei Ecaterina simbolizează nu doar suferința și martiriul ei, ci și o idee mai profundă: biruința credinței asupra cruzimii și a păgânismului. Este o imagine a nădejdii întru Hristos care nu poate fi zdrobită, indiferent de violența mijloacelor acestora materiale, pământești. Sfărâmarea roților de către Înger arată purtarea de grijă a Dumnezeu, care intervine mereu în viețile celor care Îi rămân aproape, transformând ispitele în adevărate mărturii ale slavei Sale. Această reprezentare ne amintește tuturor că suferința și răbdarea în necazuri nu este niciodată în zadar, ci devine izvor de mărturisire și de mântuire.
Sursa: http://blog.bizanticons.ro.
