La patruzeci de zile de la Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, credincioşii ortodocși de pretutindeni prăznuiesc Înălţarea Sa la Ceruri, moment sărbătorit tot timpul în joia săptămânii a şasea după Paşti. În această zi însemnată, credincioșii români marchează și Ziua Eroilor, pomenindu-i pe toți cei care au căzut, de-a lungul veacurilor, pe toate câmpurile de luptă pentru credinţă, libertatea și apărarea poporului român.
Copii fiind, așteptând cu nerăbdare vacanța mare, știm că mereu participam la serbarea de Ziua Eroilor. De atunci și până azi, anii au trecut și am devenit cu toții, din „actori”, simpli spectatori, asistând cu emoție la aceste momente aparte. Din copilărie și până astăzi, am sărutat Icoana de atâtea ori, am apreciat, poate, măiestria pictorului care a reușit să redea prin culori această scenă tainică a Înălțării Domnului, dar câți dintre noi ne-am întrebat care este sensul persoanelor și al elementelor iconografice reprezentate? Pentru că am primit această întrebare în repetate rânduri […], am hotărât ca editorialul dinaintea Praznicului Înălțării Domnului din acest an să-l dedicăm tocmai acestui subiect și să explicăm, pe scurt, înțelesurile pe care le „tăinuiește” această Icoană.
Întâi de toate, trebuie să menționăm faptul că, asemenea praznicului pe care îl reprezintă, Icoana Înălțării Domnului există de foarte multă vreme în cultul Bisericii noastre, fiind una dintre Icoanele care s-a păstrat de-a lungul timpului așa cum a fost pictată inițial, fără inserții și adăugiri ulterioare, așa cum s-a întâmplat în alte cazuri. Icoana redă artistic taina cea mare a Trupului transfigurat al Mântuitorului şi ridicarea lui întru slava Împărăției Cerurilor.
Ieromonahul Dionisie din Furna, autorul volumului „Erminia picturii bizantine”, cartea de căpătâi a oricărui pictor, arată că, în general, în Icoana Înălțării Domnului se va zugrăvi mereu un deal cu măslini mulţi şi, deasupra, Apostolii privind în sus şi întinzându-şi mâinile cu uimire. În mijlocul lor, Născătoarea de Dumnezeu, uitându-se şi ea în sus, iar de o parte şi de cealaltă parte a ei, doi Îngeri (Sfinții Arhangheli Mihail şi Gavriil), purtând veşminte albe, arătând în sus pe Hristos Apostolilor şi ţinând în mâini câte un pergament. Pe unul este scris: „Bărbaţi galileeni, ce staţi căutând spre cer?” iar pe celălalt: „Acest Iisus, Care S-a înălţat de la voi la cer, aşa va veni, precum L-aţi văzut mergând la cer!”. Deasupra lor, pe nori, Hristos şezând (ţinut de Arhanghelii Rafail şi Uriil), cu alai şi cu cinste îngerească, petrecându-se de către Îngeri cu trâmbiţe şi alte instrumente de muzică, merge în sus, la ceruri (binecuvântând cu mâinile ridicate).
Icoana poate fi împărțită în două planuri simple: cerul şi pământul. În partea de fundal, observăm un peisaj de munte, întrucât Înălţarea Domnului s-a petrecut pe Muntele Măslinilor, așa cum am consemnat mai sus. În partea inferioară apar cei 11 Apostoli care sunt în rugăciune şi mirare deplină, iar prezenţa Maicii Domnului aflată în centru, pe același ax cu Mântuitorul, formează un fel de echilibru în reprezentare.
În registrul superior, Mântuitorul stă așezat pe un curcubeu și binecuvântează cu mâna dreaptă, simbol al veşniciei, iar în stânga ține Sfânta Evanghelie. Inedită este prezența acelor cercuri concentrice, în nuanțe diferite de albastru, elemente care alcătuiesc „mandorla”, simbol al slavei dumnezeiești. Mandrola este, după definiție, o aureolă fie în formă de cerc, fie de migdal, care cuprinde întregul Trup al Mântuitorului sau al Fecioarei Maria, atunci când este reprezentată cu Pruncul Iisus în brațe. Formele înscrise simbolizează cerurile preaînalte. Mandorla se mai întâlnește, de asemenea, în Icoana Adormirii Maicii Domnului și a Schimbării la Față a Domnului. Potrivit tradiției Bisericii noastre, Mântuitorul este reprezentat înălţându-se spre Cer, atras fiind de o forţă nepământeană. Aceasta preînchipuie şi venirea cea de-a doua a lui Dumnezeu. El Se va întoarce în slavă tot aşa cum S-a şi înălţat, așa cum citim în Sfânta Scriptură: „Şi privind ei, pe când El mergea la cer, iată doi bărbaţi au stat lângă ei, îmbrăcaţi în haine albe, Care au şi zis: «Bărbaţi galileieni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer». (Fapte 1, 10-11)”. Prezența Îngerilor și a mandorlei deopotrivă nu sunt altceva decât expresii ale slavei și puterii lui Dumnezeu.
În cel de-al doilea registru, pământesc, observăm că exact sub Mântuitorul înălţat întru Slava Tatălui stă Fecioara Maria. Deși prezența ei la momentul Înălțării Domnului nu este menționată explicit în Sfânta Scriptură, Tradiția confirmă acest lucru, detaliu regăsit ulterior și în imnografie: „Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Maica lui Hristos Dumnezeu, că, văzând astăzi pe Cel ce L-ai născut înălţându-se de pe pământ, împreună cu Îngerii L-ai slăvit” (Cântarea a 9-a a Canonului). Maica Domnului este reprezentată privind în sus, spre deosebire de Ucenici, care sunt prezentaţi în confuzie, neînțelegând cu exactitate minunea care se petrecea înaintea ochilor lor, mâinile înseși exprimând această stare.
Grupul format din Maica Domnului și Sfinții Apostoli reprezintă Biserica, în general, toţi aflându-se în comuniune cu Dumnezeu şi sub ocrotirea neîncetată a Mântuitorului înălțat întru slava cea Cerească. Curios este că, deși Sfântul Apostol Pavel nu a fost nici el de față la Înălțarea Domnului, convertirea sa având loc mai târziu, el este totuși reprezentat alături de ceilalți Sfinți Apostoli în Jcoană. Explicația stă în activitatea sa neîncetată și neîntreruptă de răspândire a Evangheliei, fiind numit de Hristos, atunci când îi îndemnase pe Ucenicii Săi să vestească Evanghelia în toate părțile pământului „vas ales, ca să poarte numele Meu înaintea neamurilor și a regilor și a fiilor lui Israel” (Faptele Apostolilor 9, 15).
Întreaga scenă a Înălțării Domnului este pictată în culori deschise și strălucitoare, fiind un moment care exprimă bucuria pământească, firească, și nădejdea deplină în cea de-a Doua Venire a Domnului și în învierea obștească a întregului neam omenesc. De altfel, chiar și Sfântul Evanghelist Luca scrie despre Sfinții Apostoli, că „s-au întors la Ierusalim cu bucurie mare”, bucurie menționată de asemenea și în troparul sărbătorii: „Înălţatu-Te-ai întru slavă, Hristoase Dumnezeule, bucurie făcând Ucenicilor Tăi cu făgăduinţa Sfântului Duh…”.
Sursa: http://blog.bizanticons.ro
