UN DAR CIUDAT
– Stai!!! m-a oprit prietena mea din Belgia, înainte să ies pe ușă, ia asta! Și mi-a îndesat în mână o cruce pe care tocmai o luase de pe perete. Am pus crucea în poșetă, i-am mulțumit prietenei mele și am sărit din pragul casei direct în mașina care urma să mă ducă la aeroport.
Abia acolo, în așteptarea îmbarcării, m-am uitat atentă la darul primit. Nu mai văzusem o asemenea cruce. Era făcută din două bucăți cilindrice de lemn, închise la culoare: păreau două crengi dintr-un copac. Brațele crucii nu erau drepte, cum le știam eu, ci curbate ușor în jos. O sfoară era înfășurată la mijloc, unde cele două brațe se suprapuneau peste bățul vertical.
Ce cruce mai e și asta?! m-am întrebat.
I-am făcut o poză, am căutat pe internet și am găsit răspunsul: era crucea Sintei Nina!
Cine era această Sfântă de care nu auzisem niciodată?
NĂSCUTĂ ÎNTR-O FAMILIE CREDINCIOASĂ
Sfânta Nina este luminătoarea Georgiei, pentru că i-a încreștinat pe georgieni și este considerată întocmai cu Apostolii care au propovăduit Evanghelia în lume. Ea s-a născut în Capadocia (în Turcia de azi), la sfârșitul secolului al III-lea și a fost rudă cu Sfântul Gheorghie, mai exact – verișoara lui.
Părinții ei, Zabulon și Suzana, au fost amândoi capadocieni creștini.
Zabulon a plecat din locurile natale la Roma, unde a ajuns comandant în armată, în timpul împăratului Maximian. I-a condus pe romani într-o luptă cu francii, pe care i-a înfrânt. Soldații romani au fost răsplătiți pentru victorie, pe când conducătorii răsculaților au fost prinși și condamnați de Maximian la moarte. Prizonierii au aflat că Zabulon e creștin și i-au cerut să îi boteze, înainte de a-și primi pedeapsa capitală. Bărbatul nu doar că a acceptat, ci i-a și salvat, înduplecându-l pe Maximian să îi lase pe prizonieri în grija lui.
Atunci, cei salvați l-au luat cu ei pe Zabulon, să predice creștinismul în țara lor, ceea ce a și făcut. După asta, el a plecat să se închine la locurile sfinte. La Ierusalim a cunoscut-o pe Suzana – o tânără orfană, care era sora episcopului cetății. (Cei doi frați se stabiliseră în orașul sfânt când rămăseseră fără părinți.) Cu binecuvântarea ierarhului, Zabulon și Suzana s-au căsătorit, după care s-au mutat în Capadocia.
Într-o astfel de familie a venit pe lume Sfânta Nina. A fost singura fiică a lui Zabulon și a Suzanei și a fost crescută de cei doi în credința pentru Dumnezeu. Când fata a împlinit 12 ani, părinții au vândut totul și au mers din nou la Ierusalim. Acolo, Zabulon a decis să devină pustnic; Suzana a primit de la fratele ei ascultarea de a avea grijă de săraci și de bolnavi; și Nina a fost dată în grija călugăriței Niofora, care o educase și pe mama sa.
Niofora i-a vorbit fetei de multe ori despre Iisus.
DE CE A MERS SFÂNTA NINA DIN IERUSALIM ÎN GEORGIA?
Cele două citeau în Evanghelie deseori despre Răstignirea Mântuitorului. De fiecare dată, momentul în care soldații romani trăgeau la sorți cămașa lui Hristos o tulbura pe Nina. Și tot de fiecare dată fata se întreba: Oare unde se află acum cămașa Domnului? Ce s-a întâmplat cu ea?
Într-o zi, Niofora i-a povestit ce se știa despre asta.
– Cămașa, i-a explicat călugărița, e în cetatea Mțheta, din Iviria, unde a fost dusă de rabinul orașului. Acesta a luat-o de la soldatul care o câștigase la sorți, lângă Cruce.
Niofora i-a mai spus că locuitorii Iviriei sunt toți păgâni.
Din acea clipă, sfânta Nina s-a rugat Maicii Domnului să o ajute să meargă în Iviria, să se închine cămășii lui Hristos. Într-o noapte, a visat că Fecioara Maria îi îndeplinea dorința.
– În Iviria vei și predica Evanghelia, i-a mai spus Maica Domnului.
– Cum o să fac?! s-a mirat fecioara. Eu sunt neajutorată, sarcina asta e peste puterile mele…
Maica Domnului a întins mâna, a rupt două mlădițe din vița-de-vie crescută în apropierea chiliei Sfintei Nina și a împletit o cruce. I-a dat-o fetei și i-a spus că aceasta o va apăra. Mai mult, cu puterea ei va aduce credința în Hristos oriunde va merge.
Când s-a trezit din somn, Sfânta Nina avea în mâini darul Maicii Domnului. Brațele crucii nu erau drepte, ci lăsate ușor în jos. Fecioara și-a tăiat o șuviță de păr și a înfășurat-o în locul în care cele două brațe se țineau de lemnul vertical.
La scurtă vreme, Sfânta Nina a plecat spre Iviria (adică spre Georgia de azi).
Odată ajunsă în Mțheta, pe mulți locuitori care se închinau idolilor i-a adus la dreapta credință și a făcut multe minuni cu ajutorul crucii de la Maica Domnului.
MINUNI ȘI CONVERTIRI
Primii georgieni convertiți au fost grădinarul regal din Mțheta și soția sa. Cei doi au găzduit-o pe Sfântă, construindu-i în colțul grădinii împărătești o chilie.
Într-o noapte, Sfintei i s-a arătat în vis un bărbat care i-a explicat că în mijlocul grădinii e un cedru. A îndemnat-o să sape la rădăcina lui, să ia pământ de sub vlăstarul care crescuse acolo și să îl dea gazdelor să îl mănânce. După un timp, în familie a venit pe lume un băiat. Apoi s-au mai născut câteva fete. Părinții și-au dat seama că Dumnezeu a ascultat rugăciunile Sfintei Nina, I-au mulțumit și, drept recunoștință, au devenit creștini.
Altădată, la Sfântă a venit o mamă cu un fiu muribund, deznădăjduită că nimeni nu-i mai dădea nicio șansă băiatului. Sfânta Nina l-a luat, l-a așezat în patul ei, s-a rugat, l-a atins cu crucea și i l-a înapoiat mamei – vindecat. Acea femeie crezuse până atunci în zei, dar a devenit creștină, dându-și seama ce putere are Dumnezeu.
Regii din Mțheta, Mirian și Nana, erau și ei idolatri, însă Dumnezeu avea să le schimbe inimile.
Într-o zi, regina s-a îmbolnăvit grav. Pentru că doctorii nu puteau să-i facă nimic, la patul bolnavei a fost chemată Sfânta Nina. Doar rugăciunile ei o mai puteau salva! Sfânta Nina nu a vrut să vină la palat, ci a chemat-o pe Nana la ea.
Nana a fost dusă cu o targă la căsuța Sfintei, care a îngenuncheat lângă ea și s-a rugat. A luat crucea, a atins-o de capul, de umerii și de picioarele suferindei și pe loc regina s-a însănătoșit. Aceasta i-a mulțumit binefăcătoarei sale, s-a întors acasă, i-a povestit regelui Mirian minunea și i-a mărturisit că Dumnezeul Ninei este singurul adevărat.
Dar soțul ei nici nu voia să audă de Dumnezeu.
Până în ziua în care a plecat cu alaiul său la vânătoare. Pe neașteptate, a izbucnit o furtună. Speriați de tunete, supușii au fugit de lângă Mirian care a rămas singur în mijlocul vijeliei. S-a mai întâmplat încă ceva: fulgerele l-au orbit pe rege. Neștiind ce altceva să facă, a început să se roage zeilor, dar nu a primit niciun ajutor de la ei. Până la urmă, a strigat:
– Dumnezeule al Ninei, ia întunericul de pe ochii mei! Ajută-mă, căci Te voi mărturisi mereu și voi slăvi numele Tău!
Nu a terminat bine de rostit rugăciunea, că vijelia s-a oprit și totul în jurul lui s-a luminat.
– Dumnezeule al Ninei, zicea Mirian, Tu ești singurul Dumnezeu adevărat. Simt mila Ta, simt apropierea Ta, simt mângâierea Ta!
Iar în timp ce se întorcea în oraș, regele repeta:
– Slăviți-L toți pe Dumnezeul Ninei, pe Hristos!
Odată ajuns în Mțheta, Mirian s-a dus direct la chilia Sfintei și a căzut la picioarele ei, rugând-o să îl învețe cum să Îl mărturisească și să Îl propovăduiască pe Hristos.
De atunci, nu a mai ieșit din cuvântul Sfintei Nina.
A GĂSIT SFÂNTA NINA CĂMAȘA LUI IISUS?
Nimeni nu știa sigur unde era sfântul odor în căutarea căruia pornise Sfânta Nina. Mai marele sinagogii din Mțheta, convertit și el, i-a povestit Sfintei odată că aceasta s-ar găsi în grădina regală, aproape de locul în care creștea acum cedrul.
Regele a decis să taie arborele, ca să construiască o Biserică și, cu rugăciunile Sfintei Nina, aceasta a fost ridicată. Ramurile cedrului au devenit pilonii așezământului; trunchiul a fost pus în mijloc, de un Înger; iar de la rădăcina copacului, a început să curgă mir care vindeca mulți bolnavi.
Cămașa Mântuitorului nu a fost găsită. Sfânta Nina nu s-a mai închinat la ea, dar pe locul în care s-ar fi aflat a apărut un lăcaș de închinare, pentru toți oamenii: prima Biserică din Georgia. Aceasta a fost numită Svetițhoveli (Stâlpul de viață făcător), există și azi, însă într-o formă refăcută.
CE S-A MAI ÎNTÂMPLAT CU CRUCEA SFINTEI NINA?
Sfânta Nina a plecat din această lume în 14 ianuarie 335, la 67 de ani.
Crucea Sfintei Nina a rămas în grija lui Mirian și-a fost moștenită de regii care i-au urmat.
Până în anul 458 a fost păstrată în Mțheta, apoi a fost trimisă în Armenia, să scape de prigoana unor conducători idolatri. După un timp, a revenit în Georgia. Prin secolul al XVIII-lea, o scurtă vreme a fost dusă în Rusia, dar astăzi, crucea se păstrează în Catedrala Sioni din Tbilisi.
Eu am pierdut toamna trecută crucea Sfintei Nina, primită de la prietena mea din Belgia.
Anul acesta, de onomastica mea, curierul mi-a adus un pachet. L-am deschis și înăuntru am descoperit: o nouă cruce a Sfintei Nina, o carte despre Sfântă și Icoana care însoțește textul meu. Am sunat-o pe prietena mea, să îi mulțumesc pentru surpriză. Mi-a spus că nu știe despre ce e vorba, după care a continuat cu urările de început de an.
Ioana Revnic
Sursa: http://basilica.ro.
