Un frate l-a întrebat pe un bătrân, zicând:
– Avvo, ce va face omul ca să câştige fapte bune?
Bătrânul i-a răspuns:
– Acel care doreşte şi voieşte să înveţe vreun meşteşug toate lucrurile le lasă şi numai spre acel meşteşug se sileşte şi se supune, se smereşte învăţătorului său, negândindu-se la alte lucruri, până ce, prin multă silinţă şi răbdare, învaţă acel meşteşug. Aşa şi călugărul, de nu va lăsa toată grija şi gâlceava lumească şi nu se va osândi şi se va smeri pe sine, socotindu-se mai păcătos decât toţi oamenii, nu va putea câştiga fapte bune; iar de se va smeri pe sine la toate lucrurile, atunci singure de la sine vor fi bunătăţile cu dânsul şi vor fi tari.
