Ce vitejie exista mai demult

– Părinte, odată ne-aţi vorbit despre bunica Sfinţiei Voastre…

– Bunica mea era foarte vitează. Avea întotdeauna cu ea, pentru siguranţă, un iatagan. Vezi, femeie văduvă cu doi copii, cum s-o scoată la capăt cu turcii? Ani grei!… Toţi se temeau de ea. Era ca un voinic. Odată, un hoţ s-a dus să fure noaptea dintr-o vie ce era aproape de cimitir. Şi pentru ca cei care îl vor vedea să se teamă de el, s-a îmbrăcat cu o cămaşă albă până jos. Apoi a intrat în cimitir, aşa cum era cu cămaşa cea albă, şi umbla printre morminte. Atunci s-a întâmplat să treacă pe acolo bunica mea. Hoţul, de îndată ce a văzut-o s-a trântit la pământ făcând pe mortul, ca s-o înfricoşeze şi să creadă că este stafie. Aceea însă s-a apropiat de el şi i-a spus: „Tu, dacă ai fi fost om bun, ai fi putrezit în pământ!”. Şi scoţând iataganul a început să-l lovească cu mânerul până ce l-a secătuit în bătaie. Nici nu ştia cine era. După aceea a auzit în sat că este schilodit cutare şi numai astfel a aflat cine a fost acela.

În vremea noastră voinicii sunt rari. Oamenii sunt nişte fierturi. De aceea, dacă se va porni un război, – Doamne fereşte! – unii vor muri de frică, iar alţii vor muri pe drum din pricina unei mici osteneli, pentru că s-au obişnuit cu traiul bun. Mai demult ce vitejie aveau! Lângă mânăstirea Flavianilor din Asia Mică turcii au prins un bărbat şi l-au omorât. Apoi i-au spus femeii lui: „Ori te lepezi de Hristos, ori te omorâm şi pe tine şi pe copiii tăi”. „Pe bărbatul meu l-a luat Hristos”, le-a spus aceea, „pe copiii mei îi încredinţez lui Hristos, iar eu nu mă lepăd de Hristos”. Ce bărbăţie! Când în om nu există Hristos, cum să existe această bărbăţie? Astăzi oamenii, fără Hristos, îşi zidesc viaţa lor pe nisip.

În anii aceia şi mamele erau viteze şi copiii erau viteji. În Koniţa, îmi aduc aminte, o vecină care era însărcinată a mers o oră şi jumătate departe de oraş, la un sat şi a prăşit porumbul. Acolo a născut copilul, l-a luat în şorţ şi s-a întors în sat. „Am şi prunc”, ne-a spus ea trecând pe la poarta noastră. Era în timpul ocupaţiei germane; ani grei. Astăzi există femei care de frică stau 6-7 luni culcate până să nască un copil. Desigur, altceva este cu cele care au probleme de sănătate.

Extras din Trezire duhovnicească– Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos, 2012.

Total
230
Shares
Previous Post

Deloc întâmplător, “sultanul” turc Erdogan a ales ales data de 24 iulie pentru a (re)transforma bazilica Sfânta Sofia în moschee

Next Post

Cuvioasa Irina, egumena Mănăstirii Hrisovalant

Related Posts