Cea mai acceptată crimă
Preot Ioan Istrati
Ne ducem viața pe o pojghiță de iluzie aproape de a cădea în prăpastia pierzării. Gheața e foarte subțire. Și scârțâie.
Tot constructul nostru social se bazează pe minciună. O minciună care rânjește vorace, gata să ne înghită. Frustrare, ură, invidie, scârbă, ucidere a adevărului din noi. Pretindem că iubim, că ne doare suferința celorlalți, că suntem buni.
Nu suntem.
Vă dau un exemplu. În Constanța, la o clinică obscură dintr-o casă veche, vine o dată pe săptămână un doctor moldovean și omoară vreo zece oameni de fiecare dată. Le sfărâmă capul cu un clește, le taie mâinile și picioarele. Îi face bucăți. În Raiul pântecelui mamei, unde ar trebui să fie simfonia iubirii, el săvârșește liturghia diavolului. Unde ar trebui să înflorească lumina vieții, el aduce moartea veșnică. Taie în bucăți un prunc infinit de luminos, cu suflet nemuritor, pe baza cuvintelor mamei: este trupul meu, fac ce vreau cu el.
Ei bine, diavolul nu poate inventa nimic. El doar imită monstruos. Ia cuvintele lui Hristos Dumnezeu de la Cina cea de Taină: Acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi, îl sfărâmă, și face din el argument pentru cea mai neagră crimă a istoriei.
Ceea ce e îngrozitor e faptul că nimeni nu urlă de durere, nimeni nu se înfioară.
Dacă am găsi nu zece, ci un trup de om omorât, tăiat în bucăți pe stradă, ar fi un cutremur media, mii de oameni oripilați, o frică teribilă, avem ucigași care umblă liberi pe drum. Poliție, procuratură, presă, școli etc. Toți s-ar îngrozi.
Dar dacă nu unul, ci zece bebeluși sunt căsăpiți într-un stabiliment al iadului, nimeni nu întreabă, nimeni nu plânge, nimeni nu simte oceanul de sânge care curge din acea slujbă satanică. Nimeni nu aude corul de vaiete infinite ale bebelușilor uciși. Ei strigă: mama.
De asta spun că trăim în minciună. Totul e fardat gros, cosmetizat, dat cu tone de parfum, ca să nu străbată mirosul greu de moarte și de ucidere.
De asta e nevoie de multă rugăciune. Că altfel pierim în oceanul ăsta de sânge pe care îl numim pământ.
Un avort înseamnă să omori un miliard de zâmbete și o veșnicie de îmbrățișări.