Testamentul bunicii
Acesta este testamentul scris cu mâna a unei mame care a adormit la vârsta de 90 de ani. Această femeie a avut patru fete, un băiat și 15 nepoți. Apropiindu-se de moarte, nu le-a lăsat nimic, ci numai testamentul ei scris de mână, cu greșeli de ortografie și neordonat, însă bogat în conținut duhovnicesc:
„Iubiții mei copii (și-i enumeră pe fiecare, copiii ei, ginerii, nora și toți nepoții, 25 de nume). Vă sărut și-mi iau rămas bun de la voi. Această scrisoare să o deschideți și să o citiți după moartea mea. Primul lucru pe care trebuie să-l faceți dimineața după ce va sculați este să vă spălați, să aprindeți candela și să tămâiați toată casa. Apoi să vă faceți rugăciunea, așa cum v-am învățat din Cărticica de rugăciuni. La fel să facă, dacă vor, și bărbații voștri și nora mea și toți nepoțeii mei. După aceasta toți să mergeți la treburile voastre. Numai așa va acoperi și va binecuvânta Dumnezeu și munca și familiile voastre.
În fiecare Duminică dimineața să mergeți la Biserică. La fel și în fiecare sărbătoare mare. În fiecare seară, mici și mari, înainte de somn să citiți Pavecernița, Acatistul Maicii Domnului, din Noul Testament, din Psaltire și din „Mântuirea păcătoșilor”. Nu uitați și de posturi. Să le țineți pe toate, așa cum le-am ținut și eu începând de la 6 ani. Iubiții mei fii și nepoți, când le veți ține pe toate acestea, va fi ca și cum îmi veți aprinde în fiecare zi câte o lumânare. Și aceasta va fi pentru mine cea mai bună pomenire.
Să păstrați obiceiurile creștinești ale patriei noastre și să le doriți pe cele cerești, pentru că toate cele lumești sunt trecătoare și deșarte. Faptele bune și milosteniile în ascuns le veți avea în veșnicie. Toate celelalte ca visul se vor stinge. Cu voi nu veți lua nimic, nici bogăție, nici slavă, nici case. Numai faptele voastre cele bune și răbdarea.
Să aveți binecuvântarea mea și dragoste, mai întâi între voi ca frații, apoi între familiile voastre, cu rudeniile, cu vecinii și cu toată lumea. Să faceți fapte bune cât puteți mai multe și să nu lipsiți de la biserică. Pe cei care vă vor răul să-i iertați. Acestea vor rămâne și aici jos pe pământ, dar și în Cer. Oricâți ani vom trăi, vor fi ca ziua de ieri. De aceea, să faceți fapte bune în ascuns. Nedreptăți și minciuni la nimeni, nici chiar vrăjmașului vostru.
Biserica și duhovnicul cel bun să nu părăsiți.
Toate acestea le veți citi cu toții, înaintea copiilor voștri, de fiecare dată când se împlinește anul de la moartea mea, după Parastasul ce-l veți face.
Acesta va fi Parastasul meu.
Vă dau binecuvântarea mea, vă sărut și-mi iau rămas bun de la voi. Să ne întâlnim cu bine în Rai”.
Traducere din greacă de Ierom. Ștefan Nuțescu.
