Preot Ioan Bădiliţă
Viața Sfinților Patruzeci de Mucenici din Sevastia, așa cum ne-a fost ea transmisă prin geniul retoric al neîntrecutului Vasilie cel Mare, este una dintre cele mai frumoase, dar și cutremurătoare, pe care le-am citit până acum. Aproape de sfârșitul acestei bijuterii literare ortodoxe, se găsește, în opinia mea, cea mai răvășitoare Icoană a mamei creștine.
După ce au stat o noapte întreagă, în pielea goală și-n mijlocul iernii, pe lacul din centrul orașului, sub un cer senin – de-ți clănțăne dinții în gură numai când îți imaginezi tabloul –, trupurile înghețate ale celor patruzeci de ostași au fost azvârlite într-un car pentru a fi arse. Dar unul dintre ei, mai rezistent la frig, încă mai respira. Din acest motiv, a fost lăsat la o parte, cu gândul că poate își va reevalua opinia și va renunța la credința în Hristos. Și acum intră în scenă mama lui. Văzând că ceilalți tovarăși de martiriu erau duși la foc, dar fără fiul ei, l-a ridicat cu mâinile sale și l-a pus în căruța în care se aflau și ceilalți, unul peste altul.
Oh, ce inimă a avut femeia aia? Ar fi putut să-l învelească, să-i sufle în palme, să-l convingă să renunțe, să-l ia acasă lângă soba caldă, să-i facă un ceai de mușețel. Nu, nu, nu a putut îndura să lase incompletă diadema de pe creștetul Stăpânului. Ea a spus așa: „Du-te, copile, pe drum cel bun cu prietenii tăi! Să nu rămâi tu departe de ceată. Să nu cumva să te înfățișezi Împăratului în urma celorlalți!”
Prima dată când am predicat la această sărbătoare, eram în Biserica din Movileni, unde se afla, într-o strană din spatele Bisericii, bunica de pe mamă, cea care m-a așezat din pruncie în căruța credinței. În momentul în care am vorbit despre maica Mucenicului rămas în urmă, am început să plâng. Mi-au trecut prin fața ochilor, ca un nor luminos, chipurile tuturor mamelor din lume, care și-au hrănit pruncii nu numai cu lapte, ci și cu dorul de cer. Da, aceasta este mama: cea mai pură formă a iubirii.
Este numele lui Dumnezeu scris pe inima copilului.
Este îmbrățișarea din care nu poți să te desprinzi, oricât de puternic ai fi.
Este casa în care te întorci, oricât de departe ai fi.
Este cel mai frumos cuvânt așezat pe buzele muritorilor.
