Preot Ioan Istrati
Sfântul Ierarh Spiridon era sărac, păstor de capre, n-avea bani de veșminte, așa că și-a împletit o mitră din nuiele de papură. N-avea nici ceară pentru lumânări, așa că doi monahi care aveau grijă de slujbe n-au mai aprins dimineața lumânări. Când a venit Sfântul, i-a întrebat de ce nu le-au aprins. I-au răspuns: păi oricum nu e nimeni în Biserică și ceara e scumpă.
Atunci ierarhul cel bun i-a chemat în fața Sfintelor Uși. I-a pus să îngenuncheze și și-a pus mâinile peste capetele lor. Atunci ochii sufletelor lor s-au deschis și au văzut miriadele de Îngeri, foșnind uriaș din aripi, așteptând în rugăciune Marea Liturghie a Jertfei Mielului lui Dumnezeu.
Cei doi au încărunțit într-o clipă.
Când Sfântul și-a luat mâinile de peste ei, n-au mai văzut decât Biserica goală.
De atunci, și-au făcut slujirea de paraclisieri cu râvna celor ce au văzut Raiul odihnindu-se în Liturghie.
