Ieromonah Savatie Baştovoi
Sper că nu se va revolta nimeni că am numit draci pe cei care de bună voie se îmbracă în draci și se tăvălesc în propria hulă în văzul lumii întregi.
E ușor să judecăm de pe margine, să spunem ca și Petru: “Doamne, chiar dacă toți Te vor vinde, eu niciodată!” Dar jocul diavolului este de așa natură, încît bieții oamenii se vor trezi făcînd ceea ce nu voiesc, fără a mai avea o minimă putere să riposteze.
Am așteptat ca măcar unul din sportivi să se ridice și să plece acasă. Măcar unul din acei tineri grozavi cu urechile rupte care se bat prin baruri, care dau dovadă de o disciplină și ambiție supraomenești la antrenamente, să spună: “Faceți ce vreți, dar eu mă duc acasă, eu am venit să fac sport, nu să mă alătur acestei batjocure”. Sînt sigur că majoritatea din ei fix asta ar fi vrut să facă, dar nu au făcut-o pentru că o mie de motive i-au convins să rămînă pînă la capăt.
Cine s-a ridicat, cine a mărturisit? Un om bogat, o firmă oarecare din cele ce sponsorizează Olimpiada. Iată că mărturisitorii se ridică de unde nu te aștepți.
Dar ce coincidență! Cît de sugestiv e totul! Fix asta a fost sfîrșitul lui “Liberte, fraternite, egalite”. În varianta antihristică, desigur. Iar slugile lui au sărit îndată să ne spună: așa e în democrație, democrația înseamnă să permiți și hula!
Nu, hula nu are nevoie de democrație ca să existe. Hula există și atît. Iar fiecare dintre noi este chemat să nu se mînjească cu așa ceva. Căci “fericit este bărbatul care nu a umblat în sfatul necredincioșilor și în calea păcătoșilor nu a stat și pe scaunul hulitorilor nu a șezut” (Psalmul 1, verset 1).
Puteți citi și:
