– Părinte, vrăjitorii au vreo vestire lăuntrică?
– Au vestire lăuntrică de la diavolul, dar spun şi multe minciuni. Şi voi să luaţi aminte acolo la arhondaric. Trebuie să controlaţi situaţia. Să vedeţi ce oameni sunt cei care vin, pentru că se poate să vină şi cineva care se ocupă cu vrăjile. Vi se pare ciudat? La o priveghere au venit aici două persoane ce se ocupau cu vrăjile. Se apropiau de oameni şi le spuneau diferite lucruri. Spuneau şi minciuni, cum că ar avea legături şi cu Kantiotis[1]. Unei femei i-au spus: „Ţi-au făcut vrăji. Dimineaţă vom veni acasă la tine ca să te dezlegăm cu o cruce pe care o avem”. Vin la priveghere, vorbesc şi puţin duhovniceşte, iar unii îşi spun: „Dacă vin la priveghere înseamnă că sunt oameni credincioşi”, şi astfel îşi deschid inimile lor.
Cum încurcă lumea cu minciunile pe care le spun! Ca să înşele o tânără, cineva i-a spus: „Părintele Paisie a avut o vedenie prin care i s-a descoperit că o să te căsătoreşti cu mine. Ia şi poartă aceasta fără să cercetezi ce este!”. Şi i-a dat ceva ce era fermecat. Dar aceea, din fericire, nu l-a luat. „Bine, dar Părintele Paisie se ocupă cu acestea?”, a spus ea şi mi-a scris o scrisoare de patru pagini cu litere mărunte, plină de ocări. Nişte ocări!… „Nu-i nimic, mi-am spus, ocărăşte-mă! Mai bine cu ocara, decât să te fi înşelat şi să fi purtat lucrul cel satanicesc!”.
– Vă cunoştea, Părinte?
– Nu, nu mă cunoştea. Nici eu nu-i cunoşteam, nici pe ea, nici pe acela.
[1] Augustin Kantiotis – mitropolit de Florina, în nordul Greciei.
Extras din Nevoință duhovnicească – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.
