Preot Alexandru Lungu
Am trecut pe o alee unde se regăsesc cei mai liniștiți vecini. Nu se ceartă, nu au conflicte vizavi de cine a ocupat locul de parcare ilegal. Acolo nu există orgolii și nici priviri urâte. Nimeni nu-și bârfește vecinul și fiecare își cunoaşte pătrățica.
Totuși am stat câteva clipe și m-am așezat pe o bancă lângă un mormânt. Am încercat să smulg puțină înțelepciune din locul unde nimeni și nimic nu te mai poate perturba. Tăcere deplină. Totuși am insistat în continuare, poate cineva o sa fie mai îndrăzneț și nu mă va lăsa să plec fără un cuvânt de folos.
Era pe o bancă, la o oarecare distanță un bătrân bine îmbrăcat, părul îi cădea peste umeri, cămașa era impecabil călcată. Stătea și vorbea cu soția care se afla deja pe celălalt tărâm. Îi povestea cât au ajuns să coste facturile la gaz în ultima iarnă, a început să enumere câteva nume, probabil vecini care au plecat de curând din bloc , dar și cât de puțin se mai aud vocile copiilor dincolo de pereți apartamentului unde cândva au locuit ei doi. Era convins că timpul până se vor reîntâlni se apropie. După ultima vizita la doctor trage speranțe că nu mai durează decât câteva luni.
M-am întristat puțin, dar apoi si-a întors privirea și a seziat că eram prin preajmă și auzisem cel mai probabil dialogul avut cu soția sa. Mi-a zâmbit printre ochelarii mari care îi acopereau jumătate din față. A plecat pe aleea care duce spre Biserica cimitirului și mi-a fost rușine să-l întreb ceva. În curând se va întâlni cu iubirea lui.
Astăzi am plecat spre casă mai înțelept. De fapt bogăția constă în oamenii pe care azi îi avem alături. Odată plecați cei dragi, tot ceea ce deținem își pierde valoarea și nimeni nu mai poate să ne ofere timpul irosit. Iubiți-vă astăzi fără motiv. Îmbrățișați-vă astăzi cu nesaț. Faceți acum tot ceea ce mâine ar putea să nu mai fie posibil. Astăzi ne aparține, mâine este un mister!
