Cel ce se mântuiește numai pe sine, este un creștin „rece”

Sfântul Ioan Gură de Aur

            Nu există un lucru mai rece decât creștinul care nu-i mântuiește pe alții… Nu poți aduce ca pricină aici sărăcia, pentru că te va învinui văduva care a pus cei doi bani… Nu poți aduce ca pricină obârșia ta smerită, pentru că și Apostolii erau neînsemnați și își aveau obârșia din oameni neînsemnați. Nu poți pune înainte neștiința ta de carte, pentru că și aceia erau necărturari. Chiar dacă ești rob, chiar dacă ești fugar, îți vei putea împlini îndatorirea ta, pentru că și Onisim astfel era. Privește însă unde îl cheamă și la ce vrednicie înaltă îl suie Apostolul, „ca să-mi slujească mie”, spune „în legăturile mele”. Nu poți pricinui boala, pentru că și Timotei astfel a fost, adică avea „dese slăbiciuni”.

Nu vedeți pomii neroditori cât sunt de puternici, de frumoși, mari, drepți și înalți? Dar dacă am avea o livadă, am prefera să avem roditori și măslini în locul acestora, pentru că aceștia sunt pentru plăcerea, iar nu pentru folosul nostru.

Tot astfel sunt și creștinii care se interesează numai pentru ale lor, sau mai degrabă nici astfel, deoarece aceștia sunt pentru foc, în timp ce pomii ornamentali se folosesc și pentru construcții și pentru siguranța proprietarilor.

Astfel au fost și cele cinci fecioare, desigur curate, cuviincioase și înțelepte, dar de nici un folos, de aceea se și ard în foc. Astfel sunt aceia care nu L-au hrănit pe Hristos.

Ia aminte că nimeni dintre aceștia nu este acuzat pentru păcatele sale personale. Nu este acuzat pentru că a desfrânat, nici pentru că și-a călcat jurământul, nicidecum, ci pentru că nu a fost folositor aproapelui. Cum poate fi creștin un astfel de om? Spune-mi, dacă aluatul care se amestecă cu făina nu se transformă în firea sa toată frământătura, mai poate fi numit aluat? Și mirul dacă nu-i umple de bună mireasmă pe cei care se apropie, îl mai numim mir?

Nu spune: „Îmi este cu neputință să-i îndemn pe ceilalți”. Dacă cu adevărat ești creștin, nu se poate să nu se întâmple aceasta. Așa precum cele pe care le vedem în natură sunt de netăgăduit, tot astfel și aceasta, pentru că în firea creștinului se află acest lucru. Nu-L huli pe Dumnezeu!

Dacă spui că soarele nu poate lumina, îl hulești. Dacă spui că un creștin nu poate aduce folos, Îl hulești pe Dumnezeu și-L numești mincinos. Pentru că este mai lesne pentru soare să nu încălzească și să nu-și reverse lumina sa, decât să nu lumineze creștinul. Este mai lesne ca lumina să devină întuneric, decât să se întâmple aceasta.

Așadar, nu spune că este cu neputință, căci cu neputință este contrariul. Nu-L huli pe Dumnezeu!

Dacă vom rândui corect viața noastră, negreșit se vor întâmpla și acelea și vor urma ca ceva firesc. Nu este cu putință să rămână ascunsă lumina creștinului. Nu este cu putință să se ascundă o făclie atât de luminoasă. Așadar, să nu fim nepăsători!