Preot Alexandru Lungu
Astăzi am văzut cea mai frumoasă cerere în căsătorie. Într-o zi caldă de final de februarie, spre orele după amiezii, drumurile m-au adus în curtea unei mănăstiri frumoase din Bucovina cea mult râvnită. Mănăstirea în mod special are un duh aparte pe care nu îl găsești nicăieri altundeva. Nu întâmplător, întrucât unde altundeva nu încetează rugăciunea decât între zidurile mănăstirilor? În ce loc se bat mai multe metănii și se rostește neîncetat rugăciunea inimii?
Și cum intrasem pe poarta mănăstirii și am mers spre închinare în Biserica ce te desprinde de lume, transportându-te direct în cele mai de sus ale cerului, la ieșire în drum spre poarta m-am intersectat cu un tânăr. Îmbrăcat la 4 ace, pantaloni negrii, cămașa și sacou, așa cum rar mai vezi astăzi un tânăr, poate doar pe la o nuntă sau eveniment mai aparte, de parcă eleganța are nevoie de momente anume, mai mult pierdut și roșu în obraji, respirând anevoios, pulsațiile inimii parcă acoperindu-i sunetul pașilor greoi aruncați pe aleea de piatră ce a purtat cândva picioarele voievozilor, cu un zâmbet amestecat cu grimase, își tot repeta o frază.
Când ne îndrăgostim și vine ziua aceea unică pe care o alegem să ne predăm inima la picioarele ei și să îi promitem că o vom face preș și covor, vom întinde masa pentru ea și îi vom fi alături când vor veni nopțile acelea nedormite alături de copiii noștri, acel tânăr cu un frumos buchet de flori călca spre ceea ce avea să fie momentul când își scrie destinul.
Tânăra cu părul lung, fiind furată și ea de frumusețea locului, probabil puțin surprinsă de locul stabilit pentru o întâlnire dintre doi îndrăgostiți, cine își mai dă astăzi întâlnire în curtea Bisericii sau a mănăstirii, când ofertele sunt nenumărate și terasele neîncăpătoare, îi aude pasul iubitului care o îmbrățișează și îi oferă buchetul.
Mă opresc și timpul odată cu mine și ei, îmi vine sa merg spre ei și să îi rog să amâne cât de mult momentul, să-l lungească, să treacă nopți și zile, anotimpuri și ani, până îi va rosti întrebarea, iar ea să amâne răspunsul și să rămână amândoi ca acum, niciodată nu vor fi mai beți de iubire ca astăzi și lipsiți de grija zilei de mâine. Și el îngenunchează și în acel moment se deschide o nouă filă de dragoste, una care sper să nu se consume niciodată.
Aș fi vrut sa merg să îi îmbrățișez, să le spun că mi-au oferit cel mai curat tablou al unei cereri în căsătorie din câte am văzut și auzit de-a lungul vieții. Și dacă veți vedea vreodată rândurile astea, să știți că nu doar pe Dumnezeu L-aţi avut astăzi martor la acel moment pe care știu sigur că îl veți păstra lângă inimă, aşa cum păstrezi amintirea părinților când nu îi mai ai, sau a mirosului de pâine scoasă din cuptorul bunicii în copilăria noastră îndepărtată. Și dacă veți citi rândurile astea din întâmplare, să știți că mi-aș dori să vă cunosc și poate să fiu alături când în fața lui Dumnezeu vă veți încununa unul altuia mire și mireasă. Că va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va uni cu femeia sa și vor deveni amândoi una. Și ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă, că mai mare ca dragostea nimic nu e. Nimic….
