Sfântul Nicolae Velimirovici
Când Domnul a intrat pentru ultima oară în Ierusalim, poporul I-a ieşit în întâmpinare. Ochi fără număr priveau la El cu minunare, şi guri fără număr strigau cu bucurie: Osana! Osana, Fiul lui David! Bine este cuvântat împăratul lui Israel! Auzit-au lucrul acesta fariseii şi, verzi de pizmă, I-au spus să oprească poporul ca să nu mai strige. Le-a răspuns Blândul Domn: De vor tăcea aceştia, pietrele vor striga. Acum, după 19 veacuri de la acest eveniment, voi întrebaţi care sunt aceste pietre şi cum pot pietrele să strige.Nu aţi citit cum evreii, după cinci zile, au tăcut, într-adevăr, şi cum pietrele au strigat că Hristos este Fiul lui Dumnezeu? Când El a strigat pe cruce în Vinerea Mare, pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat. Pietrele au pocnit şi s-au despicat cu trosnet. Aceasta este limba pietrelor, acesta e strigătul pietrelor. Poate fi vreo limbă mai grăitoare şi strigăt mai cumplit şi mărturie mai limpede cu privire la împăratul Cel Binecuvântat, Care S-a pogorât între oameni şi pe Care cei lipsiţi de minte L-au lepădat şi L-au omorât?
Al doilea fel de pietre. Când evreii au tăcut, păgânii au strigat: osana! Evreii îi priveau pe păgâni ca pe nişte pietre moarte. În înţeles duhovnicesc, chiar şi erau pietre, fără cunoaşterea Singurului Dumnezeu Viu, acei închinători ai idolilor din piatră. Deci, când evreii au tăcut cu privire la Fiul lui Dumnezeu, apostolii au mers în lume să boteze popoarele păgâne. Şi aceste popoare au devenit ca nişte pietre însufleţite, după cuvântul apostolului Petru: şi voi, ca nişte pietre vii, zidiţi-vă întru casă duhovnicească (l Petru 2, 5). Ca nişte pietre vii, păgânii au început a-L slăvi pe Domnul, în vreme ce evreii s-au împietrit şi au tăcut.
Al treilea fel de pietre. Când gurile evreilor au tăcut, au strigat pietrele din templu. Şi astăzi strigă. Fiindcă s-a împlinit prorocia privitoare la acel templu: nu va rămânea piatră peste piatră. Mândria şi slava lui Israel, templul, astăzi nu mai există. Există un zid din acel templu, îndeajuns pentru ca fiii şi fiicele poporului israelitean să se poată da în fiecare sâmbătă cu capul de ele, de acel „Zid al plângerii”, cu plângere şi cu tânguire. Aceste pietre rămase strigă prin tăcerea lor aşa cum vesteşte trimisul de pe câmpul de luptă o bătălie pierdută.
Al patrulea fel de pietre. Evreii au tăcut demult cu privire la Hristos. Nici nu se mai bucură de El, nici nu îl mai slăvesc, nici nu-i mai cântă: osana! Fiindcă Dumnezeu, jignit, a dispreţuit singurul lor templu şi jertfele din el. L-a dat pustiirii. Dar sutele de mii de biserici din piatră au fost înălţate în toată lumea în slava lui Hristos. Şi aceste pietre mărturisesc şi strigă ceea ce evreii trec sub tăcere.
Al cincilea fel de pietre. Este cel care de acum nu mai strigă, dar va striga înainte de sfârşitul lumii, înainte de a doua venire a Domnului. Despre sfârşitul lumii, Prorocul prorocilor a prezis: şi pământul se va cutremura, şi soarele se va întuneca, şi luna va pierde lumina sa, şi stelele vor cădea din cer. Ce altceva sunt pământul şi soarele şi luna şi stelele, decât pietre? Aşadar, cu limba lor şi în felul lor aceste pietre aprinse vor striga la vremea rânduită. Şi anume, în vremea când vor ieşi mulţi proroci mincinoşi, şi fărădelegea se va înmulţi, şi dragostea de Dumnezeu a multora se va răci. Într-un cuvânt: atunci când alături de evrei vor tăcea şi mulţi dintre creştini. Atunci corpurile cereşti, aceste pietre aprinse ale lui Dumnezeu, vor striga cu limba lor şi în felul lor. Şi vor vesti venirea Judecătorului, aşa cum steaua de la răsărit a vestit oarecând naşterea Mântuitorului.
Pace dvs. şi sănătate de la Dumnezeu.
