În fiecare an, la sfârșitul lunii mai, în ziua de 29, Biserica noastră ne amintește de cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Chezașa celor păcătoși”, una dintre Icoanele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu cu o istorisire care, cu siguranță, va rămâne pentru multă vreme întipărită în mințile și-n inimile noastre.
Astfel, ne-am gândit să adunăm la un loc câteva lucruri pe care, probabil, mulți dintre noi nu le cunoaștem despre Icoana „Chezașa celor păcătoși” a Maicii Domnului sau, cel puțin până în acest moment, nu am avut bunul prilej de a le întâlni în multele volume și mărturii închinate ei. Vă invităm să le lecturați, așadar, în rândurile de mai jos:
1. Încă din primele veacuri, creștinii au cinstit-o pe Maica lui Dumnezeu, conștienți fiind de marea ei mijlocire înaintea Mântuitorului, numind-o fie Mireasă, Pururea Fecioară sau Scară către Cer, fie Apărătoare în primejdii sau Doamna Îngerilor. Ca să clarificăm, termenul de „chezașă”, deși este un arhaism, adică un cuvânt vechi, care nu se mai folosește atât de des în vocabularul de astăzi al limbii noastre, înseamnă acea persoană care își asumă răspunderea morală pentru cineva sau pentru ceva. Adică, în termeni religioși, mijlocitoare. Una dintre cele mai interesante referințe patristice legate de mijlocirea Maicii Domnului îi aparține Sfântului Teofan al Niceei, care spunea că, „dacă Hristos este Capul Bisericii, iar noi, credincioșii, alcătuim trupul, Preasfânta Născătoare este „gâtul” care leagă trupul de Cap, cea prin care se revarsă toate darurile duhovnicești”.
2. Deși nu se cunoaște cu exactitate cine a pictat-o și în ce vreme, tradiția Bisericii noastre spune că ideea care a stat la baza acestei minunate reprezentări a Maicii Domnului este un verset din Acatistul Acoperământului Maicii Domnului: „Bucură-te, Cea care întinzi mâinile pentru noi în rugăciune către Dumnezeu”.
3. În ceea ce privește erminia Icoanei, Maica Domnului este zugrăvită ținându-L pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos în mâna stângă. Mâna ei dreaptă este ținută în mâinile Pruncului Hristos, astfel: degetul ei mare este ținut de Prunc cu mâna dreaptă, iar degetul cel mic, de mâna stângă a Pruncului. Gestul acesta special este în consonanță cu însuși numele Icoanei, semnificând faptul că Maica Domnului este Mijlocitoarea tuturor celor care o strigă în neputințele lor și ]i cer ajutorul.
4. Apariția acestei Icoane în istoria Ortodoxiei a avut loc printr-o minune petrecută la mijlocul secolului al XIX-lea, la Mănăstirea Sfântului Nicolae din Odrino, Rusia. Se spune că, pentru o bună bucată de timp, Icoana a „zăcut” uitată undeva într-o capelă veche de lângă poarta mănăstirii, alături de multe alte Icoane. Prăfuită, afumată de lumânări și de tămâie, aștepta, parcă, ziua în care cineva va veni să o scoată la lumina zilei. În 1843, mai multor oameni li s-a descoperit în vis că este înzestrată cu puterea de a săvârşi minuni și astfel obștea mănăstirii a hotărât să o ducă din capelă în Biserica mănăstirii. Astfel, sfântul așezământ monahal a devenit în scurt timp loc de pelerinaj pentru credincioși din toate părțile Rusiei.
5. Cea dintâi minune săvârșită înaintea Icoanei Maicii Domnului „Chezașa celor păcătoși” a avut loc chiar în 1844, la un an distanță de la mutarea ei în Biserica mănăstirii. Este vorba despre vindecarea unui băiat care de mulţi ani era paralizat şi pentru care mama sa se ruga fierbinte dinaintea Icoanei. Răspândindu-se vestea minunii, și mai mulţi credincioşi au început să vină și să se închine înaintea Icoanei, rugându-se să primească tămăduire de boli trupeşti şi izbăvire de necazuri. Totodată, Icoana a rămas în sufletele credincioșilor și în urma izbăvirii lor de o epidemie de holeră, când mulţi bolnavi au primit tămăduire prin rugăciunile care s-au făcut înaintea ei.
6. La patru ani de la această minune, Dimitrie Bonşeskul din Moscova, un locotenent colonel credincios și cu multă evlavie la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, a cerut obștii de la Odrino să îi dea binecuvântarea de a zugrăvi o copie a acestei Icoane, pentru a o așeza în casa lui. La scurt timp, o altă minune avea să se întâmple: Icoana a început să izvorască mir cu bună mireasmă. Mulți bolnavi din acea zonă, aflând, au început să vină și să ia mir de pe Icoană, apoi, ungându-se cu el și rugându-se lui Dumnezeu să-i scape din această neputință, primeau tămăduire. Văzând evlavia oamenilor, locotenentul a hotărât să dăruiască Icoana Bisericii Sfântului Nicolae – Kamovniki, unde s-a zidit încă o capelă în cinstea ei.
Cu siguranță, nu mulți dintre noi vom avea ocazia de a ajunge în această viață tocmai până în Odrino, în Rusia. Însă, trebuie să știți că Domnul și Maica Sa aud rugăciunile curate din orice loc sunt ele înălțate! Nimic nu ne împiedică să transformăm casa noastră, pentru câteva zeci de minute, în naosul Mănăstirii ocrotită de Sfântul Nicolae, locul în care se află această minunată Icoană, spunându-i Maicii Domnului necazurile sau cântându-i mulțumirea noastră. Să ne plecăm genunchii înaintea ei și să-i citim Acatistul sau Paraclisul, rugându-ne nu doar pentru sănătatea noastră, ci și pentru vindecarea tuturor celor apropiați, știuți sau neștiuți.
Sursa: http://blog.bizanticons.ro
