Cu adevărat, cât de frumos este chipul celui care se îmbogățește în Dumnezeu! Cel ce privește acest chip simte un oarecare farmec, care în chip tainic îi seduce sufletul său și-l atrage spre el. Harul lui îi robește sufletul, iar măreția lui impune evlavie.
Cel care se îmbogățește în Dumnezeu a devenit făclia din Evanghelie, care luminează pe cei care se veselesc întru lumina sa. S-a dovedit a fi aluatul Harului care tinde să plămădească tot ce se atinge de el și s-a arătat a fi sarea Noului Testament care trebuie să săreze tot pământul.
Cel care se îmbogățește în Dumnezeu Îl află peste tot pe Dumnezeu. Inima sa a devenit rai, în care a răsărit pomul vieții. În ea înfloresc și se păstrează pururea, ca în vreme de primăvară, toate florile harurilor. Această inimă plină de dragostea pentru Dumnezeu și pentru aproapele, care izvorăște ca o apă plină de viață, se revarsă și se manifestă în felurite chipuri de binefacere.
Cel care se îmbogățește în Dumnezeu nu trăiește pentru el, ci trăiește pentru aproapele său. Grija sa este binele aproapelui său și preocuparea sa este să-i bucure pe ceilalți. Noblețea acestui suflet se arată ca un har dulce care se revarsă pe chipul său și care se manifestă ca un simțământ curat de finețe neînțeleasă.
Cel care se îmbogățește în Dumnezeu a dobândit după asemănarea dumnezeiască și a devenit cu adevărat chip și asemănare a lui Dumnezeu. Fericit este un astfel om, pentru că și-a cunoscut menirea și s-a împodobit potrivit chemării sale. Fericit este un astfel de om, deoarece a dobândit bogăția Harului. Fericit este un astfel de om, deoarece Domnul i-a pregătit moștenire în Împărăția Sa cea cerească.
