O fată foarte credincioasă îmi scrie și mă roagă să mă rog și eu pentru un tânăr Alexandru, de 22 de ani. A fost izbit cu mașina de un bătrân care nu l-a văzut. Băiatul era zdrobit. Mâinile rupte, picioarele rupte. Abdomenul distrus. Hemoragie internă. Plămânul perforat. Vezica distrusă. A intrat în comă.
Fata îmi scrie plângând. Era un băiat atât de bun la suflet.
O încurajez. Îi zic să îi anunțe pe toți cunoscuții. Să se roage non-stop. Mereu.
Le-am zis că vorbesc eu cu chirurgul sfânt Ioan Rusul să vină și el în sala de operație.
Tânărul intră în operație. 7 ore. Trei echipe de medici lucrează, cos, taie. Cardiologi, urologi, ortopezi. Se schimbă între ei epuizați. Îngeri de oameni. Șansele sunt minime. Copilul sângerează prin toate organele. Lângă ei, nevăzut, mai era cineva care le ținea mâna cu bisturiul.
Îl bagă la terapie intensivă. E plin de atele, andrele, furtunașe și fire. Viața din el se zbate să rămână în trupul zdrobit. Cineva stă lângă el.
Toți cei cunoscuți se roagă. Îi pun și eu o părticică la Proscomidie, la Liturghie. Un fir de pâine care se cufundă în Sângele nemuritor al lui Dumnezeu. M-am dus noaptea la Biserică, prin întuneric. Eram așa mic între Sfinții cuviincioși și frumoși. M-am rugat și eu un pic.
Și minunea Dumnezeu se întâmplă. Tânărul frumos se trezește. Vrea să mănânce. Îi e teribil de foame după ce a cutreierat în lumea de dincolo.
Fata îmi scrie plângând. De data asta lacrimi de bucurie. Băiatul e bine. V-am zis că vine domnul doctor Ioan Rusul, i-am zis.
Trebuie doar să-l rugăm cu lacrimi.
Te iubim, Sfinte scump. Îți mulțumim. Când o să mor, o să-L rog pe Dumnezeu să mă lase să sărut mâinile Maicii Lui preasfinte și ale Sfântului Ioan.
