Ca orice om dimineața, mai sunt și eu cu ale mele gânduri. Mă gândesc la ce voi face astăzi, la ce ar putea să apară neprevăzut, la ce întâmplări au fost ieri și tot așa. Aștept autobuzul în stație și când ajunge mă urc îngândurat așa cum eram. Ajung la prima ușă din fața autobuzului, cea de lângă șoferului. Eu cu ale mele gânduri, v-am spus. Printre gândurile mele își face loc un glas bărbătesc care fredona Axionul duminical, glas 5 de I. Popescu Pasărea. Un Axion nu foarte ușor, mai ales dacă nu ai mai cântat la strană. Adică ori ești pasionat de muzica bizantină și ai tot repetat ori ai experiența de la strană. Eu tot cu ale mele gânduri, dar ușor, ușor mă tot gândeam la ce fredona bărbatul și începusem să îl cânt și eu în mintea mea.
“Se pare că cineva este la slujbă de la prima oră”, – zic în mintea mea.
Aud “Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii”
Fredonat așa cum spuneam, pe glasul 5. Mă uit în spatele meu, privesc oamenii din autobuz, nimic. Nu se mișcau buzele nimănui. Apoi aud mai departe “Care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul…”. Iar privesc în autobuz. Nimic. Mă apropiam de stația la care să cobor și tot nu am văzut bărbatul care fredona și totuși vocea părea foarte apropiată de mine. O fi vreun preot, să îl salut, să dau și eu binețe. Niciun preot. O fi poate vreun cântăreț și îl cunosc, măcar să îl salut. Niciun cunoscut. Mă apropii de ușă așteptând să cobor. Moment în care realizez că m-am uitat în autobuz, dar mai puțin într-un loc. Zic…..”hai că doar nu o fi…..” Și de la ușa din față mă uit în spatele meu și cine credeți că era bărbatul care fredona Axionul? Șoferul. Un bărbat tânăr, fără căști în urechi și foarte concentrat pe ceea ce face. Apoi mă gândeam la cuvintele Sfântului Apostol Pavel “Bucuraţi-vă pururea. Rugaţi-vă neîncetat. Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi.” I Tesaloniceni 5, 16-18
Poate că pare un lucru neînsemnat dar această întâmplare mi-a înseninat ziua și m-a făcut să trag o concluzie asupra gândurilor pe care le aveam în stația de autobuz: Ce contează ce voi face azi? Maica Domnului este mine, cu șoferul autobuzului, cu oamenii din autobuz, cu dumneavoastră cei care citiți. Maica Domnului este cu noi toți.
Cornelius Florin Stoica
09.06.2023
