Cine sunt eu să-l judec?

Vom fi judecaţi nu după mulţimea cunoştinţelor şi priceperii, ci după cartea conştiinţei curate. Cercetează-te cu atenţie, preaiubitule, atât pe tine, cât şi conştiinţa ta; atunci te vei găsi fără îndoială vinovat; dacă nu pentru un păcat, oricum pentru altul, dacă nu pentru unul mare, atunci pentru unul mic; iar dacă nu ai păcătuit cu fapta, vei constata, cu siguranţă, că ai păcă­tuit cu cuvântul şi cu gândul. Dacă nu cunoşti gândurile fratelui tău care a greşit, nici zdrobirea inimii sale, cum îndrăzneşti să-l judeci? Consider că uneori îţi este mai de folos să cazi tu însuţi şi să te ridici, decât să-l ju­deci pe aproapele, pentru că cel care a greşit se avântă spre smerita cugeta­re şi spre pocăinţă; pe când cel care-l judecă pe cel ce a greşit se întăreşte în înşelare şi înfumurare.

Dacă în timpul zilei se întâmplă să săvârşeşti un păcat, poartă de grijă ca seara să-l mărturiseşti. După masa de seară du-te la părintele tău duhovnicesc, închină-te înaintea lui ca şi cum ar fi însuşi Hristos, cazi în genunchi, arată-i starea sufletului tău, aşa cum a fost de-a lungul zilei care a trecut, cercetându-te în toate câte ai făcut cu fapta sau cuvântul. Poate ai săvârşit ceva împotriva conştiinţei, sau poate ai amărât pe cineva, sau te-ai supărat pe aproapele tău, sau ai cârtit, sau l-ai judecat? Străduieşte-te să-ţi aminteşti până şi cele mai neînsemnate gânduri care-ţi pătează conştiinţa. Dacă crezi că nu vei reuşi să ţi le aminteşti pe toate în faţa duhovnicului, notează toate câte le ai de mărturisit. După o astfel de spovedanie amănunţită, primind dezlegare de la însuşi Dumnezeu şi săru­tând icoana şi Crucea, închină-te înaintea părintelui tău duhovnic cu meta­nie până la pământ şi du-te în tăcere în chilia ta, mulţumind din inimă lui Dumnezeu că te-a învrednicit să te spovedeşti şi să-ţi linişteşti conştiinţa.

Atunci când nu te poţi spovedi la părintele duhovnic, poţi, la nevoie, să te mărturiseşti unui frate din mănăstire sau unui om apropiat ţie, care are o via­ţă bineplăcută lui Dumnezeu şi discernământ duhovnicesc. Poţi să-i faci cu­noscut ceea ce-ţi tulbură conştiinţa şi să-i ceri rugăciunile şi binecuvântarea. Iar dacă nici pe unul ca acesta nu-l afli prin apropiere, atunci, după ce vei che­ma martor un înger sau un arhanghel, mărturiseşte-te lui Dumnezeu cu la­crimi, lovindu-ţi pieptul, cu frângere de inimă şi smerenie, învinovăţindu-te numai pe tine. Dacă ai mustrări de conştiinţă, supune-te singur unei pedep­se şi îndeplineşte acest canon până când vei avea posibilitatea să te mărturi­seşti părintelui duhovnic.

Pentru părintele duhovnic sau povăţuitorul căruia îi mărturiseşti faptele şi gândurile se cuvine să ai o mare dragoste, credinţă neclintită şi deosebită cinstire; să nu-l judeci niciodată pentru nimic şi să nu te clatini dacă alţii îl vor vorbi de rău şi-l vor judeca. Chiar dacă ţi s-ar părea că greşeşte, să nu te tulburi şi să nu-ţi pierzi încrederea în el. Învinuieşte-te totdeauna pe tine însuţi, iar nu pe el, spunând înlăuntrul tău: eu, păcătosul, am privit la părintele meu duhovnic cu ochii întinaţi şi din cauza necurăţiei mele îl judec, căci nu pot să văd nevinovăţia lui. Osândeşte-te astfel şi roagă-te cu râvnă Domnului spre îndreptarea sa. Dacă într-adevăr s-a întâmplat să cadă în vreun păcat, aşa să gândeşti: Domnul Dumnezeu a îngăduit să fie ispitit şi i-a dat un ghimpe. Însă cum aş putea eu, păcătosul, să-l judec, necunoscându-i faptele şi nici pocăinţa? Pot oare să privesc în sufletul lui? Chiar dacă a greşit, poate că deja s-a căit din tot sufletul şi a primit de la Dumne­zeu iertare desăvârşită. Încă şi aceste cuvinte să ai în inima şi în cugetul tău: Însuşi Domnul dă înălţare şi cădere. Cine sunt eu să-l judec?

Din îndrumările duhovniceşti ale Stareţului Ilarion despre judecarea aproapelui.

Total
42
Shares
Previous Post

Urcă-te pe cruce, de acolo se vede Hristos cel mai bine

Next Post

O seară în pustie

Related Posts