Păcătosule, fereşte-te să-l osândeşti pe aproapele. Chiar dacă îl vei vedea cu ochii tăi că greşeşte, străduieşte-te din toate puterile să nu-l osândeşti, căci unul este Judecătorul tuturor, Fiul lui Dumnezeu. Încredinţează Celui Atotputernic necazul aproapelui tău şi îngrijeşte-te de îndreptarea neputinţelor tale, căci pentru păcatele tale vei da răspuns, nu pentru unele străine. Împlineşte poruncile Domnului care îţi sunt date. Nu judeca şi nu vei fi judecat, îndreptăţeşte-l pe aproapele şi nu-l judeca. Să nu fii precum baia, care curăţeşte necurăţia tuturor, rămânând ea însăşi totdeauna plină de necurăţie; nu te bucura de căderea aproapelui tău, căci numai dracii şi vrăjmaşii mântuirii noastre fac aceasta, pentru că au pierit deja şi nu pot să se ridice. Străduieşte-te să nu judeci, ci să te rogi plângând pentru cei care cad şi bucurându-te pentru cei care se ridică şi se mântuiesc, ca să nu fii osândit tu însuţi de către Dreptul Judecător. Caută să primeşti îndreptăţire de la Atotputernicul, spunând totdeauna în gând aceste cuvinte: Cine sunt eu? Un păcătos. De aceea să te judeci pe tine însuţi, iar nu pe alţii, căci scris este: fă tu însuţi socoteala ca să te dezvinovăţeşti (Isaia 43, 26).
Fii cu băgare de seamă să nu te înfăţişezi plin de necurăţii înaintea lui Dumnezeu. Dacă porţi în tine ceva bun, să nu te lauzi cu aceasta, ci mai mult sârguieşte-te în facerea de bine şi, prin lucrarea faptelor plăcute lui Dumnezeu, arată-te reînnoit, drept, schimbat întru toate spre bine. Fii un adevărat creştin care, împlinind cu osârdie făgăduinţele lui Dumnezeu, face din inima sa locaş al virtuţilor. Petrecerea în lume este ispititoare, munca este lipsită de roade, cinstea e trecătoare. Vai celor ce îşi pun încredere în această lume. De aceea mulţi mor fără pocăinţă. Fericiţi şi pururea fericiţi sunt cei care se îndepărtează de cugetul lumesc şi plăcerile lumii.
Din învăţăturile duhovniceşti ale Stareţului Nazarie.
